retorică

retorică
RETÓRICĂ s. elocvenţă, oratorie, (înv.) limbuţie, ritorie: (Îşi însuşeşte arta retoricăii.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

retórică s. f., g.-d. art. retóricii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RETÓRICĂ f. 1) Arta de a vorbi frumos şi convingător; oratorie; elocvenţă. 2) Ramură a ştiinţei limbii care se ocupă cu studiul acestei arte. /<ngr. ritoriki, lat. rhetorica, fr. rhétorique
Trimis de siveco, 31.01.2007. Sursa: NODEX

RETÓRICĂ s.f. 1. Arta exprimării alese, utilizată în scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocvenţă. ♢ Figură (de) retorică = formă de vorbire, întorsătură de frază care înfrumuseţează stilul, dându-i mai multă plasticitate şi mai multă vigoare. 2. (peior.) Declamaţie emfatică, lipsită de un fond serios de idei; discurs pompos. ♦ Afectare în vorbire. [gen. -cii. / cf. fr. rhétorique, it. retorica, lat. rhetorica, gr. rhetorike].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • retórica — sustantivo femenino 1. (no contable) Arte de escribir o hablar de forma correcta y elegantemente para convencer, conmover, agradar o entretener: la retórica de un político, la retórica de un predicador, la retórica de un escritor. 2. Tratado del… …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • retórica — |rè| s. f. 1. Arte de bem falar. 2. Conjunto de regras relativas à eloquência. 3. Livro que contém essas regras. 4. Estilo empolado e guindado (chama se também: flores de retórica). 5.  [Informal] Mulher que tem pretensões a bem falante e… …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • retorica — /re tɔrika/ (ant. o lett. rettorica) s.f. [da lat. rhetorica (ars ), gr. rhētorikḗ (tékhnē )]. 1. (crit.) [l arte del parlare e dello scrivere in modo ornato ed efficace] ▶◀ eloquenza, oratoria. 2. (estens., spreg.) [modo di scrivere e di parlare …   Enciclopedia Italiana

  • retorica — rȇtorica ž DEFINICIJA govornica, učiteljica govorništva ETIMOLOGIJA vidi retorika …   Hrvatski jezični portal

  • retórica — (Del lat. rhetorĭca, y este del gr. ῥητορική). 1. f. Arte de bien decir, de dar al lenguaje escrito o hablado eficacia bastante para deleitar, persuadir o conmover. 2. Teoría de la composición literaria y de la expresión hablada. 3. despect. Uso… …   Diccionario de la lengua española

  • Retórica — Para otros usos de este término, véase Retórica (desambiguación). La retórica es la disciplina transversal a distintos campos de conocimiento (ciencia de la literatura, ciencia política, publicidad, periodismo, etc.) que se ocupa de estudiar y de …   Wikipedia Español

  • Retórica — ► sustantivo femenino 1 RETÓRICA Arte y técnica de enseñar a hablar con elocuencia y corrección. 2 RETÓRICA Tratado de este arte. 3 despectivo Lenguaje demasiado culto, afectado o recargado de expresiones. SINÓNIMO grandilocuencia ► sustantivo… …   Enciclopedia Universal

  • retórica — s f 1 Conjunto de reglas, procedimientos y figuras del lenguaje que emplea un orador o un escritor en un discurso con el fin de embellecerlo, hacerlo convincente o conmovedor: la retórica de Cicerón, la retórica moderna 2 Exceso de ornamentación… …   Español en México

  • retorica — re·tò·ri·ca s.f. 1. TS ret. arte e tecnica della comunicazione e della persuasione attraverso il parlare e lo scrivere secondo regole determinate per la prima volta dai sofisti nella Grecia antica e sviluppatesi poi nei secoli secondo le età e le …   Dizionario italiano

  • retórica — {{#}}{{LM R34143}}{{〓}} {{SynR34983}} {{[}}retórica{{]}} ‹re·tó·ri·ca› {{《}}▍ s.f.{{》}} Véase {{R34144}}{{上}}retórico, retórica{{下}}. {{#}}{{LM SynR34983}}{{〓}} {{CLAVE R34143}}{{\}}{{CLAVE}}{{/}}{{\}}SINÓNIMOS Y ANTÓNIMOS:{{/}}… …   Diccionario de uso del español actual con sinónimos y antónimos

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”