revoltare


revoltare
REVOLTÁRE, revoltări, s.f. (Rar) Faptul de a (se) revolta.v. revolta.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

REVOLTÁRE s. v. indignare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

revoltáre s. f., g.-d. art. revoltării; pl. revoltări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REVOLTÁRE s.f. Faptul de a (se) revolta. [< revolta].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • indignare — INDIGNÁRE, indignări, s.f. 1. Faptul de a (se) indigna. 2. Revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie şi dispreţ, provocată de o faptă nedemnă, nedreaptă sau ruşinoasă; indignaţiune. – v. indigna. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • indignaţiune — INDIGNAŢIÚNE, indignaţiuni, s.f. (înv.) Indignare. [pr.: ţi u ] – Din fr. indignation, lat. indignatio, onis. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  INDIGNAŢIÚNE s. v. indignare, revoltare, revoltă, scandalizare. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • oţăreală — OŢĂREÁLĂ, otăreli, s.f. 1. (Rar) Supărare mare, mânie, furie; oţărâre. 2. Grimasă, neplăcere, dezgust exprimat printr o strâmbătură (cauzată de o băutură sau de o mâncare cu gust neplăcut). – Oţărî + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • oţărâre — OŢĂRÂRE, oţărâri, s.f. (pop.) Faptul de a (se) oţărî; oţăreală (1). [var.: oţeríre s.f.] – v. oţărî. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OŢĂRÂRE s. v. furie, groază, indignare, încrâncenare, înfiorare, înfricoşare, îngrozire,… …   Dicționar Român