rezervă

REZÉRVĂ, rezerve, s.f. 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusă deoparte şi păstrată pentru a fi întrebuinţată mai târziu; depozit. ♦ (Ec. pol.) Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai importante acumulate şi centralizate cu scopul de a asigura continuitatea procesului de producţie şi necesităţile de consum ale populaţiei, în cazul ivirii unor greutăţi neprevăzute. Rezerve interne = posibilităţi existente într-o întreprindere, a căror descoperire şi folosire permit, fără investiţii suplimentare mari, să se realizeze caantităţi sporite de produse. (fin.) Rezervă-aur = cantitatea de aur pe care o păstrează băncile de emisiune ca garanţie pentru biletele de bancă puse în circulaţie şi pentru lichidarea datoriilor către alte ţări, în cazul când acestea nu pot fi achitate prin livrări de mărfuri obişnuite. Rezervă lichidă = a) totalitatea mijloacelor băneşti, existente sub orice formă, negrevate de nici o sarcină, disponibile la o bancă, la o întreprindere etc.; b) aurul disponibil în monede sau în lingouri, precum şi valutele şi devizele liber convertibile în aur, destinate operaţiilor internaţionale. Rezervă bugetară = parte din veniturile unui buget, constituită ca rezervă în scopul acoperirii unor cheltuieli neprevăzute sau în cazul nerealizării integrale a veniturilor. (jur.) Rezervă succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervată de drept unor anumiţi moştenitori. (fiziol.) Rezervă alcalină = cantitate de bicarbonat de sodiu din plasmă, exprimată în cm³ de bioxid de carbon care se degajează din 100 ml de plasmă la presiunea parţială a bioxidului de carbon de 40 mm mercur şi la temperatura corpului. ♦ Cantitate de substanţe minerale utile pe care le conţine un zăcământ. 2. Cameră de spital în care se internează un singur bolnav sau cel mult doi. 3. Parte din armată care nu se află sub arme, formată din persoane care au satisfăcut serviciul militar, şi care este solicitată numai în caz de război sau de concentrare; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. ♢ Ofiţer de rezervă = ofiţer care nu face parte din cadrele active ale armatei. ♦ Persoană, grup de persoane, obiect etc. destinate să ia locul altora în anumite condiţii sau împrejurări. ♢ loc. adj. De rezervă = care poate înlocui, la nevoie, o piesă tehnică, un obiect, o persoană. ♦ spec. (Sport) Jucător care înlocuieşte, la nevoie, pe unul dintre jucătorii tilulari angajaţi în competiţie. 4. Obiecţie, îndoială, lipsă de încredere. ♦ loc. adv. Fără rezervă = fără reticenţe; cu totul, în întregime. Sub toate rezervele = fără nici o garanţie. Cu multă rezervă sau cu toată rezerva = cu îndoială, fără siguranţă, fără a-şi lua răspunderea pentru autenticitatea, veridicitatea,exactitatea sau oportunitatea unui fapt. ♦ loc. prep. Sub rezerva... = cu condiţia... ♦ (jur.) Manifestare prin care un stat, devenit parte la un tratat, declară că vrea să excludă sau să limiteze aplicarea anumitor clauze cuprinse în acest tratat, ori să le atribuie un anumit înţeles. ♦ fig. Prudenţă, circumspecţie; discreţie; reticenţă; p. ext. răceală, indiferenţă; jenă. – Din fr. réserve.

Trimis de IoanSoleriu, 07.07.2004. Sursa: DEX '98



REZÉRVĂ s. 1. (înv.) rezervaţie. (Mai are o rezervă de alimente.) 2. v. marjă. 3. v. îndoială. 4. v. reţinere. 5. reticenţă, reţinere, (livr.) parcimonie. (O rezervă neîntemeiată a cuiva.) 6. v. critică.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



REZÉRVĂ s. v. răceală.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



rezérvă s. f., g.-d. art. rezérvei; pl. rezérve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



REZÉRV//Ă rezervăe f. 1) Totalitate de bunuri materiale puse la păstrare pentru a fi folosite în caz de nevoie. ♢ rezervăe ale producţiei posibili-tăţi neutilizate pentru sporirea producţiei. rezervăe interne posibilităţi nefolosite de care dispune o întreprindere pentru sporirea producţiei, fără investiţii suplimentare. rezervă de muncă tineri din şcolile polivalente care se pregătesc să îmbrăţişeze diverse specialităţi. rezervă de aur (sau rezervă-aur) fond centralizat de aur care se păs-trează în băncile centrale sau în trezoreria unui stat. rezervăe naturale cantitate de substanţe minerale utile aflate în scoarţa terestră. rezervă succesorială parte dintr-o avere succesorială de care testatarul nu poate dispune liber, fiind rezervată unor anumiţi moştenitori. 2) Cate-gorie de cetăţeni care au satisfăcut serviciul militar şi care urmează a fi mobilizaţi în caz de război. Ofiţer de rezervă. 3) Unitate militară neangajată, care intervine în luptă în caz de necesitate. 4) Persoană sau obiect care poate fi folosit în caz de nevoie; disponibilitate. 5) Lipsă de încredere; neîncredere; îndoială. A avea rezervăe faţă de cineva. ♢ Fără rezervă (sau rezervăe) în întregime; necondiţionat. Cu multă rezervă fără a garanta exactitatea şi autenticitatea unui fapt. Sub rezervăa ... cu condiţia ... [G.-D. rezervei] /<fr. réserve

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



REZÉRVĂ s.f. 1. Cantitate (de bunuri) pusă deoparte pentru a fi folosită mai târziu; depozit. ♢ Rezervă succesorală = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervată de drept unor anumiţi moştenitori. ♦ (fig.; mai ales la pl.) Posibilităţi. ♢ Rezerve interne = totalitatea posibilităţilor existente într-o întreprindere, a căror descoperire şi folosire permit realizarea unor cantităţi sporite de produse. ♦ Cantitate de substanţe minerale utile conţinute într-un zăcământ. 2. Cameră de spital unde se internează un singur bolnav. 3. Parte din armată chemată sub arme numai în timp de război sau în mod excepţional în timp de pace; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. ♦ (Sport) Jucător care poate înlocui la nevoie pe unul dintre jucătorii angajaţi în competiţie. 4. Motiv de îndoială, obiecţie. ♢ Fără rezervă = fără reţinere, în întregime. ♦ (fig.) Prudenţă, cumpătare, măsură; discreţie; (p. ext.) răceală, indiferenţă, jenă. [< fr. réserve < réserver – a pune deoparte].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



REZÉRVĂ s. f. 1. cantitate (de bunuri) pusă deoparte pentru a fi folosită mai târziu; depozit. o (jur.) rezervă succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, rezervată de drept unor anumiţi moştenitori. ♢ (fig.; pl.) posibilităţi. ♢ cantitate de substanţe minerale utile într-un zăcământ. 2. cameră de spital unde se internează un singur bolnav. 3. parte din armată chemată sub arme numai în timp de război sau în mod excepţional în timp de pace; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. ♢ (sport) jucător care poate înlocui la nevoie pe unul dintre jucătorii angajaţi în competiţie. 4. motiv de îndoială, obiecţie. o fără rezervă = fără reţinere, în întregime. ♢ (fig.) prudenţă, cumpătare, măsură; discreţie. (p. ext.) răceală, indiferenţă. (< fr. réserve)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN