rezistenţă

rezistenţă
REZISTÉNŢĂ, rezistenţe, s.f. I. Faptul de a rezista; împotrivire, opoziţie, apărare împotriva unui atac. ♦ Respingerea atacurilor repetate ale inamicului şi menţinerea poziţiilor proprii. ♦ Mişcare populară antifascistă de eliberare, desfăşurată în timpul celui de-al doilea război mondial în ţările ocupate de fascişti. II. 1. Calitatea de a fi rezistent. 2. Putere de a înfrunta boala, oboseala, foamea, lipsurile etc.; calitate a unui organism de a nu contracta o boală contagioasă. 3. Proprietate a unui corp de a suporta, fără modificări în masa lui, acţiunea altui corp sau a unei forţe străine. ♢ Rezistenţa materialelor = ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul comportării corpurilor deformabile, când se exercită asupra lor forţe din afară, şi cu studiul dimensiunilor pe care acestea trebuie să le aibă ca să nu-şi modifice forma. ♦ Forţa de opunere a unui mediu la realizarea unei acţiuni. 4. Forţă pe care un conductor electric o opune trecerii curentului şi care depinde de materialul din care este făcut conductorul, de grosimea şi de lungimea lui. 5. (tehn.) Rezistor. – Din fr. résistance, it. resistenza.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Rezistenţă ≠ irezistenţă, nerezistenţă
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

REZISTÉNŢĂ s. 1. v. împotrivire. 2. v. durabilitate. 3. v. tărie. 4. (fiz.) rezistenţă specifică v. rezisti-vitate. 5. (fiz.) rezistor. (rezistenţă electrică.) 6. v. viabi-litate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

rezisténţă s. f., g.-d. art. rezisténţei; pl. rezisténţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REZISTÉNŢ//Ă rezistenţăe f. 1) v. A REZISTA. 2) Caracter rezistent; durabilitate; trăinicie. rezistenţăa materialelor. 3) Forţă de opunere; îm-potrivire. 4) Element de circuit care prezintă o anumită rezistenţă electrică şi este folosit în construcţia reostatelor, a aparatelor de încălzire electrică şi în electrotehnică; rezis-tor. [G.-D. rezistenţei] /<fr. résistence, it. resistenza
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

REZISTÉNŢĂ s.f. I. 1. Calitatea unui corp de a rezista la acţiunea unui alt corp (care tinde să-l rupă). ♦ Forţa de opunere a unui mediu la realizarea unei acţiuni. ♦ Obişnuinţă a microbilor cu medicamentul administrat pentru combaterea lor, datorită abuzului de antibiotice. 2. Forţă opusă de un conductor la trecerea curentului electric prin el. ♦ (concr.) Rezistor. 3. Putere de a rezista la o boală, la o oboseală etc. II. (fig.) Împotrivire, opoziţie. ♦ Piedică, obstacol, greutate. ♦ Mişcare a patrioţilor care, în ţările ocupate de fascişti între anii 1940 şi 1945, au luptat împotriva politicii de colaborare cu aceştia. [cf. fr. résistance, it. resistenza].
Trimis de LauraGellner, 19.03.2007. Sursa: DN

REZISTÉNŢĂ s. f. I. 1. proprietate a unui material de a rezista forţelor (solicitărilor) exterioare care tind să-l deformeze sau să-l rupă. o ă materialelor = disciplină care studiază stările de tensiune şi de deformaţie ale corpurilor solide sub acţiunea forţelor exterioare. ♢ forţă care se opune efectului unei alte forţe. 2. obişnuinţă a microbilor cu medicamentul administrat, datorită abuzului de antibiotice. 3. forţă opusă de un conductor la trecerea curentului electric prin el. 4. rezistor. 5. putere de a rezista la o boală, la oboseală etc. II. împotrivire, opoziţie; (spec.) respingere a atacurilor inamicului. ♢ piedică, obstacol, greutate. ♢ mişcare a patrioţilor care, în ţările ocupate de duşmani au luptat împotriva cotropitorilor şi a politicii de colaborare cu aceştia; formă de luptă împotriva regimului totalitar comunist. (< it. resistenza, fr. résistance)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • rezisténţã — s. f., g. d. art. rezisténţei; pl. rezisténţe …   Romanian orthography

  • Works about the armed resistance movement in Communist Romania — This is a list of works in Romanian language dealing with the Romanian anti communist resistance movement.*Apostolescu, Marilena, Bogdan, Anca, Desa, Stanca, Roske, Octavian, Rezistenta anticomunista în România, 1945 1965. Retrospectiva… …   Wikipedia

  • rezistor — REZISTÓR, rezistoare, s.n. Element de circuit electric cu inductivitate şi capacitate neglijabile, dar care, având rezistenţa electrică, poate fi introdus într un circuit electric şi care este folosit la aparatele electrice de încălzit, la… …   Dicționar Român

  • Romanian anti-communist resistance movement — The armed resistance against the communist regime in Romania lasted between 1948 and the early 1960s. Armed resistance was the first and most structured form of resistance against the communist regime. It wasn’t until the overthrow of Nicolae… …   Wikipedia

  • etambou — ETAMBÓU, etambouri, s.n. 1. Element de rezistenţă al scheletului unei nave, amplasat la pupă şi care susţine cârma. ♢ Tub etambou = tub montat la pupa navei, prin care trece axul elicei. 2. Element de rezistenţă din scheletul unui avion, situat… …   Dicționar Român

  • fretă — FRÉTĂ, frete, s.f. 1. Tub sau inel metalic montat la exteriorul unui tub sau al unui ansamblu de piese, pentru a le consolida. 2. Fir metalic înfăşurat pe un tub sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistenţa. 3. Piesă de metal în formă… …   Dicționar Român

  • termorezistenţă — TERMOREZISTÉNŢĂ, termorezistenţe, s.f. Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistenţă mecanică la creşterea temperaturii. – Termo + rezistenţă (după fr. thermorésistivité). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • rezistivitate — REZISTIVITÁTE, rezistivităţi, s.f. (fiz.) Mărime caracteristică fiecărui material, egală cu rezistenţa electrică a unui cub din materialul respectiv, având muchia egală cu unitatea; rezistenţă electrică specifică. – Din fr. résistivité. Trimis de …   Dicționar Român

  • scurtcircuit — SCURTCIRCUÍT, scurtcircuite, s.n. 1. Legătură electrică între două puncte ale unei reţele sau instalaţii, având o rezistenţă foarte mică. 2. Fenomen fizic care constă în întreruperea accidentală a curentului electric într o reţea sau o instalaţie …   Dicționar Român

  • tare — TÁRE1 adv. 1. Foarte, mult, extrem. ♢ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului). Îţi voi rămânea tare recunoscător (ODOBESCU). 2. Cu forţă, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca «a vorbi», «a spune», «a cânta»… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”