rigid


rigid
RIGÍD, -Ă, rigizi, -de, adj. 1. Care nu se deformează sub acţiunea forţelor exterioare. ♦ Care este lipsit de flexibilitate; ţeapăn, neflexibil. 2. fig. (Despre oameni) Care nu îngăduie abateri; dur, sever, neînduplecat, intransigent. ♦ (Despre expresia sau trăsăturile feţei) Care trădează neînduplecare, asprime, severitate. – Din fr. rigide.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Rigid ≠ elastic, flexibil, mlădios, suplu
Trimis de siveco, 06.09.2006. Sursa: Antonime

RIGÍD adj., adv. 1. adj. v. inflexibil. 2. adj. ţeapăn, (fig.) înţepenit. (O îmbinare rigid.) 3. adj. v. nemişcat. 4. adj. imobil, înţepenit, static, (livr.) hieratic. (Atitudine rigid.) 5. adj. v. ţeapăn. 6. adv. v. ţeapăn. 7. adj. dogmatic, mecanic, schematic, simplist. (O concepţie rigid.) 8. adj. (fig.) scorţos, scrobit. (Nişte critici rigid.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

rigíd adj. m., pl. rigízi; f. sg. rigídă, pl. rigíde
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RIGÍ//D rigiddă (rigidzi,rigidde) 1) (despre corpuri) Care rezistă la deformare; inflexibil; ţeapăn; băţos. 2) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care refuză compromisurile; neîmpăcat cu abaterile morale; intran-sigent. Atitudine rigiddă. /<fr. rigide
Trimis de siveco, 06.09.2006. Sursa: NODEX

RIGÍD, -Ă adj. 1. Neflexibil, ţeapăn. ♦ Care rezistă, nu se frânge. ♦ Care nu se deformează sub acţiunea forţelor exterioare. ♦ (tehn.; despre piese, legături) Care este fix, imobil; fixat, întărit, legat strâns. 2. (fig.) Care nu îngăduie abateri; sever, aspru, neînduplecat. [< fr. rigide, cf. lat. rigidus].
Trimis de LauraGellner, 24.03.2007. Sursa: DN

RIGÍD, -Ă adj. 1. (despre corpuri) care nu se deformează sub acţiunea forţelor exterioare; lipsit de flexibilitate; ţeapăn. ♢ (tehn.; despre piese, legături) fix, imobil. 2. (fig.) care nu admite abateri; sever, neînduplecat, intransigent. (< fr. rigide, lat. rigidus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Synonyms: