rotiţă

rotiţă
ROTÍŢĂ, rotiţe, s.f. Diminutiv al lui roată; roticică, rotilă (1), rotiliţă. – Roată + suf. -iţă.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ROTÍŢĂ s. 1. rotilă, (înv.) rotică, roticea, roticică, rotiliţă. (O roată mică sau rotiţă.) 2. (reg.) dură, (Transilv., Ban. si Mold.) cărică. (rotiţă la plita sobei.) 3. rozetă. (rotiţă la pinteni.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ROTÍŢĂ s. v. rotilă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

rotíţă s. f., g.-d. art. rotíţei; pl. rotíţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • dură — DÚRĂ, dure, s.f. Roată, rotiţă (metalică masivă); spec. rotiţa scripetelui de la iţele războiului de ţesut. – cf. d u r a1. Trimis de ana zecheru, 18.04.2008. Sursa: DEX 98  DÚRĂ s. v. rotiţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  dúră …   Dicționar Român

  • moletă — MOLÉTĂ, molete, s.f. 1. Instrument prevăzut cu o rotiţă cu muchia zimţuită, folosit la moletare. 2. Roată de cablu cu diametru mare, folosită pentru ghidare în instalaţiile de extracţie sau pentru întinderea cablurilor de funiculare în… …   Dicționar Român

  • rolă — RÓLĂ, role, s.f. 1. Rotiţă sau cilindru care se învârteşte în jurul unui ax pentru a face să alunece mai repede un lanţ, o curea de transmisie etc. Rolă de lanţ. 2. Corp în formă de cilindru care poate fi rostogolit în jurul axei sale de simetrie …   Dicționar Român

  • rotilă — ROTÍLĂ, rotile, s.f. 1. Rotiţă. 2. Fiecare dintre cele două roţi ale cotigii plugului; p. gener. (la pl.) cotiga plugului. – Roată + suf. ilă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ROTÍLĂ s. 1. v. rotiţă. 2. (tehn.) ( …   Dicționar Român

  • ruletă — RULÉTĂ, rulete, s.f. 1. Instrument folosit pentru măsurarea lungimilor şi distanţelor, format dintr o panglică lungă de pânză sau de oţel împărţită în centimetri şi care se strânge, prin rulare, într o casetă cilindrică prin acţionarea unei… …   Dicționar Român

  • cărică — CĂRÍCĂ s. v. rotiţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cărícă (căríci), s.f. – Rotiţă. Mag. karika (DAR). În Trans. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER …   Dicționar Român

  • pinten — PÍNTEN, pinteni, s.m. 1. Obiect de metal în formă de potcoavă, prevăzut cu o rotiţă dinţată, cu un vârf etc., pe care călăreţii îl prind la călcâiul cizmelor şi care le serveşte pentru a îmboldi calul la mers; p. ext. lovitură dată calului cu… …   Dicționar Român

  • roată — ROÁTĂ1, roţi, s.f. 1. Cerc de metal sau de lemn, cu spiţe sau plin, care, învârtindu se în jurul unei osii, pune în mişcare un vehicul. ♢ Caii (sau boii) de la roată = caii (sau boii) rotaşi. ♢ expr. A fi cu trei roate la car = a fi zăpăcit,… …   Dicționar Român

  • roticică — ROTICÍCĂ, roticele, s.f. Rotiţă. – Roată + suf. icică. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ROTICÍCĂ s. v. rotilă, rotiţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  roticícă s. f., g. d. art. roticélei; …   Dicționar Român

  • rotiliţă — ROTILÍŢĂ, rotiliţe, s.f. (pop.) Rotiţă. – Rotilă + suf. iţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ROTILÍŢĂ s. v. rotilă, rotiţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  rotilíţă s. f., g. d …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”