rotoheliografie

ROTOHELIOGRAFÍE s.f. Tipar caracterizat prin folosirea unei forme de tipar curbe cu suprafaţa activă gravată în adâncime prin procedee fotochimice şi cu ajutorul unei site speciale, care se foloseşte pentru reproducerea şi multiplicarea originalelor în semitonuri (la reviste, timbre, ilustraţii etc.); rotogravură, rotoheliogravură. [pr.: -li-o-] – Din fr. rotohéliographie.

Trimis de LauraGellner, 14.07.2004. Sursa: DEX '98



rotoheliografíe s. f. → heliografie

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



ROTOHELIOGRAFÍE s.f. (Poligr.) Tipar adânc în care se folosesc forme de tipar cilindrice de cupru, obţinute pe cale fotochimică. [gen. -iei. / cf. fr. rotohéliographie].

Trimis de LauraGellner, 31.03.2007. Sursa: DN



ROTOHELIOGRAFÍE s. f. tipar adânc cu forme cilindrice de cupru, pe cale fotochimică, pentru revistele în mai multe culori, timbre, reproduceri pentru albume de artă etc.; rotogravură, rotoheliogravură. (< fr. rotohéliographie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN