roză

RÓZĂ, roze, s.f. 1. Trandafir. ♢ expr. A sta pe roze = a se găsi într-o situaţie favorabilă. ♦ Roza fisurilor = reprezentare grafică pentru determinarea direcţiilor principale pe care le urmează fisurile de separaţie într-un masiv de roci. Roza vânturilor = a) reprezentare grafică a regimului vânturilor într-un anumit punct sau într-o anumită zonă de pe un teritoriu; b) reprezentare grafică, în formă de stea, a direcţiilor punctelor cardinale, folosită în cutia unei busole pentru a repera direcţia către care se îndreaptă acul magnetic al busolei. 2. Şlefuire specială care se dă diamantului. 3. Fereastră circulară mare, cu vitralii, aşezată pe faţada catedralelor gotice, deasupra porţii de intrare. – Din fr. rose, it., lat. rosa, germ. Rose.

Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98



RÓZĂ s. v. trandafir.

Trimis de siveco, 18.01.2009. Sursa: Sinonime



RÓZĂ s. v. rozetă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



róză s. f., g.-d. art rózei; pl. róze

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RÓZ//Ă rozăe f. 1) Arbust decorativ cu tulpina înaltă, ramificată şi spinoasă, cultivat pentru florile lui viu colorate şi plăcut mirositoare, folosită şi în industria parfumurilor; trandafir. ♢ A sta pe rozăe a o duce foarte bine. 2) Floare a acestui arbust. ♢ rozăa-vânturilor a) pre-zentare grafică în formă de stea a direcţiei punctelor cardinale, folosită la busole; b) dia-gramă care fixează direcţia şi viteza vântului în raport cu punctele cardinale. 3) Formă pe care o capătă diamantul ca rezultat al unei şlefuiri speciale. /<fr. rose, lat. rosa, rozăae, germ. Rose

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



RÓZĂ s.f. 1. Trandafir. ♦ A sta pe roze = a se găsi într-o situaţie favorabilă. ♦ Roza vânturilor = desen în formă de cerc, reprezentând direcţiile punctelor cardinale şi gradaţiile lor intermediare. 2. (Herald.) Stilizare a florii de măcieş cu cinci petale în jurul unui bumb central (stigmatul) şi, de regulă, cinci sepale ascuţite între petale. 3. Gen special de şlefuire care se dă diamantului. 4. Rozetă (3), rozasă. [< fr. rose, it. rosa].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



RÓZĂ s. f. 1. trandafir. o a sta pe ĕ = a se găsi într-o situaţie favorabilă. o ă vânturilor = cerc, cu direcţiile punctelor cardinale şi gradaţiile lor intermediare. 2. (herald.) stilizarea florii de măceş cu cinci petale în jurul unui bumb central (stigmat) şi cinci sepale ascuţite între petale. 3. gen special de şlefuire care se dă diamantului. (< fr. rose, lat., it. rosa, germ. Rose)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN