- roşu
- RÓŞU, -IE, roşii, adj., subst. I. adj. 1. De culoarea sângelui. ♢ Ouă roşii = ouă vopsite (cu roşu sau, p. gener., cu altă culoare), tradiţionale la creştini de Paşti. Pământ roşu = pământ de culoare roşiatică (întâlnit mai ales în ţinuturile mediteraneene). 2. Roşcat, roşcovan, arămiu. 3. De culoare rumenă aprinsă. ♦ Îmbujorat la faţă. ♦ (Despre ochi) Injectat, congestionat. 4. (Despre metale) Înroşit în foc; incandescent. ♦ ♢ Fier roşu = bucată de fier incandescent cu care se însemnează animalele (odinioară şi sclavii, ocnaşii etc.). II. adj. fig. Comunist. ♢ Gărzile roşii = detaşamente de muncitori, organizate în Rusia în timpul Revoluţiei din 1917. III. s.n. 1. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată în marginea acestuia dinspre lungimile de undă mari; culoarea sângelui. ♦ loc. adv. Până la roşu = (despre metale) până la starea de incandescenţă. ♢ expr. A vedea (sau a i se face cuiva) roşu (înaintea ochilor) = a se înfuria, a se enerva foarte tare. ♦ (concr.) Vopsea roşie. ♢ (chim.) Roşu de Congo = colorant organic de sinteză, care se prezintă ca o pulbere roşie (I 1), foarte uşor solubilă în apă, folosit în vopsitorie şi ca indicator în chimia analitică. 2. Fard de culoare roşie (I 1) pentru obraz şi buze; ruj. 3. Ţesătură, panglică, broderie de culoare roşie (I 1). 4. Culoarea uneia dintre cărţile de joc, în formă de inimă roşie (I 1). IV. s.m. 1. Adept al comunismului. ♦ Poreclă dată de adversari membrilor aripii radicale a partidului liberal din România din a doua jumătate a secolului XIX. 2. (înv.; la pl.) Corp de trupă de călăreţi sau de pedestraşi în vechea armată a Moldovei, compus din boierii de ţară (cu uniformă de culoare roşie); (şi la sg.) ostaş din acest corp de trupă. v. s.f. Pătlăgică roşie, v. pătlăgică. VI. s.f. (În sintagmele) Roşie daneză = rasă de taurine obţinută în Danemarca şi crescută pentru producţia de lapte. Roşie de stepă = rasă de taurine bună producătoare de lapte, adaptată la condiţiile de stepă. [var.: (reg.) roş, -ă adj., s.n.] – lat. roseus.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CEAPUR RÓŞU s. v. bâtlan roşiatic, bâtlan roşu, stârc purpuriu, stârc roşu.Trimis de siveco, 27.01.2009. Sursa: SinonimeLILIE RÓŞIE s. v. crin de pădure.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeRÓŞU adj., s. 1. adj. sângeriu, (înv.) sângeratic, sângeros. (Marmură roşu; reflexe roşuii.) 2. adj. v. incandescent. 3. adj. îmbujorat. 4. adj. v. pletoric. 5. adj. congestionat. 6. adj. (med.) v. injectat. 7. s. roşu de anilină v. fucsină. 8. s. roşu de buze v. ruj. 9. s. v. cupă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeRÓŞU s. v. curtean.Trimis de siveco, 08.10.2007. Sursa: SinonimeSFRANCIOC RÓŞU s. v. codălbiţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTIGRU RÓŞU s. v. cuguar, puma.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeVIOARĂ-RÓŞIE s. v. micsandră, micşunea.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepápură-róşie s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpiei-róşii s. f. pl.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficróşu adj. m., f. róşie (sil. -şi-e); pl. m. şi f. róşiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficróşu (persoană) s. m., art. róşul; pl. róşii, art. róşiii (sil. -şi-ii)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficróşu (culoare, fard, ţesătură) s. n., art. róşulTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficţap-róşu (specia sălbatică) s. m., pl. ţapi-róşiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficvioáră-róşie (bot.) s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRÓŞU1 n. 1) A şaptea culoare a spectrului solar. ♢ A înfierbânta (un metal) până la roşu a înfierbânta până la starea de incandescenţă. 2) Colorant de această culoare. roşu de Congo. ♢ roşu de buze ruj. 3) (la jocul de cărţi) Semn distinctiv având forma unei inimi. 4) Carte de joc marcată cu acest semn. Valet de roşu. ♢ De roşu se spune despre persoanele şatene. 5): roşu de Purcari varietate de vin produs în localitatea Purcari din Republica Moldova. /<lat. roseusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRÓŞ//U2 roşuie (roşuii) 1) Care este de culoarea sângelui; sângeriu. 2) Care are reflexe roşietice. ♢ Pieile roşuii nume dat populaţiei indigene din America de Nord. 3) (despre persoane) Care are faţa rumenă; aprins la faţă; îmbujorat. ♢ A se face roşu a se aprinde la faţă (din anumite cauze); a se îmbujora. 4) (despre metale) Care a fost încălzit foarte tare în foc. ♢ Fier roşu fier înfierbântat puternic, cu care se însemnează animalele. 5): (Rasă) roşuie de stepă rasă de vite mari cornute, pentru lapte. 6) (despre ochi) În care este un aflux anormal de sânge; injectat. /<lat. roseusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXróşu (róşie), adj. – 1. Arămiu, purpuriu. – 2. Închis, de culoarea vinului. – 3. Incandescent, încins, ca fierul. – 4. Încins la faţă. – 5. (înv.) De cupru. – 6. (înv., sec. XIX) Aparţinînd partidului liberal. – 7. Comunist. – 8. (arg.) De aur. – 9. (înv.) Soldat într-un corp de cavalerie în Munt., sec. XVI-XVII. – 10. (s.n.) Fard, dres. – 11. (s.n.) Cupă la cărţile de joc. – var. roş. Mr. aroş, megl. roş, istr. roiş. lat. russus (Diez, I, 358; Tiktin), cf. it. rosso, sard. ruju, fr. roux, sp., port. rojo; sau, mai puţin probabil din lat. rǒseus (Puşcariu 1475; REW 7378; Candrea). Ambele soluţii sînt posibile, şi rezultatul ar fi corect (pentru russus, cf. coş; pentru rǒseus, cf. caş); pledează în favoarea primei soluţii identitatea semantică. Der. roşi (var. înroşi), vb. (a face roşu; a deveni roşu; a se încinge; a vopsi ouă de Paşti); roşeală (var. roşală), s.f. (roşeaţă, culoarea roşie; spuzeală; vopsea roşie); roşeaţă (var. roşaţă), s.f. (culoarea roşie; pată roşie; erizipel); roşeţea (var. roşăţea, roşeţică), s.f. (crin-de-baltă, Butomus umbrellatus); roşcă, s.m. (persoană cu păr roşu sau cu faţa roşcată), cu suf. -că, cf. flişcă, ţuşcă; roşcat, adj. (roşiu; rumen, roşcovan); roşcovan (var. roşcodan, roşcoban), adj. (roşiatic, rumen), cf. rîşcov; roşiatic (var. Mold. roşietic), adj. (roşiu); roşie, s.f. (tomată), în loc de pătlăgică roşie; roşior, s.m. (husar), cf. roşu 9; roşioară, s.f. (peşte, Scardinius erythrophtalmus, Rhodeus amarus; filimică, Calendula officinalis; varietate de prune, mere şi de struguri). – Din rom. provine rut. roša "capră cu păr roşcat", mag. rós, róska (Candrea, Elemente, 400; Edelspacher 21).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
