- ruletă
- RULÉTĂ, rulete, s.f. 1. Instrument folosit pentru măsurarea lungimilor şi distanţelor, format dintr-o panglică lungă de pânză sau de oţel împărţită în centimetri şi care se strânge, prin rulare, într-o casetă cilindrică prin acţionarea unei manivele. 2. Instalaţie folosită la unele jocuri de noroc, formată dintr-un disc împărţit în compartimente numerotate şi dintr-o bilă care se învârteşte o dată cu discul, indicând, la oprire, numărul câştigător; p. ext. denumire dată jocului care se practică la această instalaţie. 3. Instrument format dintr-o rotiţă de metal cu margine dinţată, care se foloseşte la desenarea tiparelor de stofă, la tăierea aluatului etc. – Din fr. roulette.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98rulétă s. f., pl. ruléteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRULÉTĂ s.f. 1. Panglică de pânză sau de oţel gradată, care se poate înfăşura pe un ax metalic înăuntrul unei cutii plate şi care serveşte la măsurarea distanţelor. 2. Obiect folosit în unele jocuri de noroc, format dintr-un disc împărţit în compartimente colorate şi numerotate şi dintr-o bilă care se învârteşte odată cu discul, indicând la oprire numărul câştigător; (p. ext.) jocul însuşi. 3. Mic instrument format dintr-o rotiţă dinţată, folosit în croitorie pentru desenarea tiparelor pe stofă, la tăierea aluatului etc. 4. Curba descrisă de un punct al unei curbe plane care se rostogoleşte fără alunecare pe o altă curbă fixă cu care este coplanară. [< fr. roulette].Trimis de LauraGellner, 24.03.2007. Sursa: DNRULÉTĂ s. f. 1. panglică de pânză sau de oţel gradată, folosită pentru măsurarea distanţelor, care se poate înfăşura pe un ax metalic înăuntrul unei cutii plate. 2. obiect în unele jocuri de noroc, dintr-un disc împărţit în compartimente colorate şi numerotate şi dintr-o bilă care se învârteşte o dată cu discul, indicând la oprire numărul câştigător; (p. ext.) jocul însuşi. o ruletă rusească = joc de noroc cu puternică implicaţie psihopatologică, în care partenerii mizează pe însăşi viaţa lor, îndreptând spre tâmplă un pistol automat încărcat cu un singur glonte, care are o poziţie necunoscută. 3. mic instrument dintr-o rotiţă dinţată, în croitorie pentru desenarea tiparelor pe stofă, în bucătărie la tăierea aluatului etc. 4. curbă descrisă de un punct al unei curbe plane care se rostogoleşte fără alunecare pe o altă curbă fixă, cu care este coplanară. (< fr. roulette)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.