rumoare

rumoare
RUMOÁRE, rumori, s.f. Zgomot confuz de voci care se aud în acelaşi timp (exprimând protest, uimire etc.); p. gener. zgomot confuz. – Din fr. rumeur, lat. rumor, -oris.
Trimis de romac, 07.10.2004. Sursa: DEX '98

RUMOÁRE s. zgomot, zvon. (rumoare de glasuri.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

rumoáre s. f., g.-d. art. rumórii, pl. rumóri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RUM//OÁRE rumoareóri f. Zgomot surd şi confuz de voci; murmur; freamăt. ♢ A produce (sau a stârni) rumoare a produce nemulţumire generală. /<fr. rumeur, lat. rumor, rumoareoris
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

RUMOÁRE, rumóri, s.f. rumoare ♢ E x p r . A (se) produce (sau stârni) rumoare = a (se) produce murmure, comentarii în surdină, proteste de mirare sau de nemulţumire.
Trimis de tavi, 10.10.2006. Sursa: DLRLC

RUMOÁRE s.f. Zgomot confuz de voci care se aud deodată. ♦ Murmur care exprimă o nemulţumire sau o surpriză generală. [pl. -ori. / < lat. rumor, it. rumore, fr. rumeur].
Trimis de LauraGellner, 01.04.2007. Sursa: DN

RUMOÁRE s. f. zgomot confuz de voci care se aud în acelaşi timp, exprimând nemulţumire, surpriză etc. (< fr. rumeur, lat. rumor)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

rumoáre (rumóri), s.f. – Zgomotul surd de voci. fr. rumeur.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

См. также в других словарях:

  • rumoáre — s. f.,g. d.art. rumórii, pl. rumóri …   Romanian orthography

  • zvon — ZVON, zvonuri, s.n. 1. Ştire, veste (care circulă din om în om); p. ext. informaţie neîntemeiată, care nu a fost verificată (şi uneori tendenţioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mişcarea unei mulţimi; gălăgie. 3. Zgomot… …   Dicționar Român

  • freamăt — FREÁMĂT, freamăte, s.n. 1. Zgomot surd produs de frunzele mişcate de vânt, de valurile mării etc.; fremătare. ♦ Murmur de voci înnăbuşite sau nedesluşite. ♦ Zgomot, larmă. 2. fig. Fior, înfiorare. [var.: (reg.) hreámăt s.n.] – Din lat. fremitus… …   Dicționar Român

  • murmur — MÚRMUR, murmure, s.n. 1. Succesiune de sunete (slab şi monoton articulate), de cuvinte rostite încet şi neclar; zgomot confuz de voci; rumoare, murmuială. ♦ p. anal. Zgomot surd şi continuu produs de un motor sau de o maşină în acţiune; zumzet,… …   Dicționar Român

  • mişună — MÍŞUNĂ1 s.f. (Rar) Forfotă, aglomeraţie; rumoare. – Din mişuna (derivat regresiv). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MÍŞUNĂ2 s.f. v. mişină. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  míşună v. mişină Trimis de …   Dicționar Român

  • sgomot — sgómot ( te), s.f. – 1. Sunet, rumoare. – 2. Zarvă, scandal. – var. zgomot, înv. scomot, şi der. slov. gomot, sb., cr. glomot (Cihac, II, 343), din pol. gomon, der. gomoni, vb. (a trăncăni, a flecări). – Der. sgomota (var …   Dicționar Român

  • suna — SUNÁ, sun, vb. I. 1. intranz. A scoate, a produce, a emite anumite sunete. ♢ expr. A suna a gol = a scoate sunete caracteristice unui vas care nu conţine nimic. ♦ (Despre ceas) A marca timpul (prin bătăi mecanice). ♢ expr. A i suna (cuiva) ceasul …   Dicționar Român

  • zumzet — ZÚMZET, zumzete, s.n. 1. Sunet caracteristic pe care îl produc insectele, mai ales albinele, când zboară; bâzâit, zumbăire. ♦ Zgomot produs de o vibraţie puternică şi continuă a anumitor obiecte sau maşini. 2. Murmur, freamăt. – Zumzăi + suf. et …   Dicționar Român


Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»