ruptură


ruptură
RUPTÚRĂ, rupturi, s.f. 1. Faptul de a se rupe; întrerupere a continuităţii materiei, fig. a relaţiilor, a colaborării dintre oameni. 2. Loc în care un obiect este rupt; sfâşietură, spărtură, gaură. ♦ Locul unde un teren este rupt de ape, de puhoaie. ♢ Ruptură de pantă = loc în care porneşte brusc panta unui deal sau a unui munte. 3. Bucată ruptă din ceva. ♦ Zdreanţă, cârpă. – Rupt2 + suf. -ură.
Trimis de Catalin_Gherghe, 13.10.2004. Sursa: DEX '98

RUPTÚRĂ s. 1. gaură, spărtură, (înv.) frântură. (O ruptură în corpul unei nave.) 2. v. sfâşietură. 3. v. zdreanţă. 4. v. petic. 5. (med.) fractură, (pop.) frântură. (ruptură unui os, a unui membru.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

RUPTÚRĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, fracţiune, hernie, prostituată, târfă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

RUPTURI-DE-MÁL s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariţă.
Trimis de siveco, 11.02.2008. Sursa: Sinonime

ruptúră s. f., g.-d. art. ruptúrii; pl. ruptúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RUPTÚR//Ă rupturăi f. 1) Întrerupere a relaţiilor cu cineva. 2) Loc unde s-a rupt ceva. 3) Parte ruptă din ceva. 4) Obiect de îmbrăcăminte vechi şi rupt; zdreanţă. /rupt + suf. rupturăură
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

RUPTÚRĂ, ruptúri, s.f. ruptură 4. Hernie. (din rupt + suf. -ură sau direct din lat. ruptūra; cf. it. rottura, pv., cat., sp., pg. rotura, fr. roture)
Trimis de tavi, 08.10.2004. Sursa: DER

RUPTÚRĂ, ruptúri, s.f. ruptură 2. ruptură; sfâşietură, gaură (într-un material ţesut), spărtură, crăpătură (într-un corp tare). ruptură 3. ruptură ♦ Obiect de îmbrăcăminte foarte uzat. ♦ (fig.) Cupola [tunului] miroase a pulbere şi prin ea se jucau rupturi de nori de fum.
Trimis de tavi, 10.10.2006. Sursa: DLRLC

RUPTÚRĂ s. f. 1. rupere. 2. separare, întrerupere a legăturilor de prietenie între persoane, state. 3. (med.) lipsă de continuitate, intervenită brusc într-un organ. (< fr. rupture)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • Ruptura — Saltar a navegación, búsqueda Ruptura puede designar: En el ámbito de las ciencias sociales: En relaciones internacionales, la ruptura de relaciones diplomáticas o de alianzas: Ruptura sino soviética En terminología militar, la ruptura de un… …   Wikipedia Español

  • ruptura — ruptúra ž DEFINICIJA term. spontani ili nasilni prekid vezivnih tvorbi, tetiva, mišića ili organa, na ligamentima, ob. posljedica pretjeranog opterećenja; puknuće [ruptura mišića] SINTAGMA parcijalna ruptura napuknuće ETIMOLOGIJA lat. rumpere:… …   Hrvatski jezični portal

  • ruptūra — ×ruptūrà (l. ruptura) sf. (2) išvarža: Sensta, vis dažniau jam ta ruptūra atsiliepia Vaižg …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • ruptura — f. traumat. Desgarro de cualquier estructura orgánica: órgano, víscera, vaso, etcétera. Medical Dictionary. 2011 …   Diccionario médico

  • ruptura — sustantivo femenino 1. Acción y resultado de romper o romperse una relación o un compromiso: La ruptura de las conversaciones entre los dos países no se ha confirmado …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • ruptura — (Del lat. ruptūra). 1. f. Acción y efecto de romper o romperse. 2. Rompimiento de relaciones entre las personas …   Diccionario de la lengua española

  • ruptúra — ž term. spontani ili nasilni prekid vezivnih tvorbi, tetiva, mišića ili organa, na ligamentima, ob. posljedica pretjeranog opterećenja; puknuće, razdor [∼ mišića] ∆ {{001f}}parcijalna ∼ napuknuće ✧ {{001f}}lat …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • ruptura — → rotura …   Diccionario panhispánico de dudas

  • ruptura — |ut| s. f. Rotura.   ♦ [Portugal] Grafia de rutura antes do Acordo Ortográfico de 1990 …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • ruptura — ► sustantivo femenino 1 Acción y resultado de romper o romperse una cosa: ■ la ruptura del fémur es grave. 2 Interrupción de la amistad o relación entre personas, organismos o países: ■ la ruptura matrimonial fue el último paso de su relación.… …   Enciclopedia Universal