rânjire


rânjire
RÂNJÍRE, rânjiri, s.f. Faptul de a (se) rânji; rânjet. – v. rânji.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RÂNJÍRE s. v. rânjet.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

rânjíre s. f., g.-d. art. rânjírii; pl. rânjíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • rânjet — RẤNJET, rânjete, s.n. Grimasă de batjocură, de răutate sau de prostie, care strâmbă figura cuiva şi îi descoperă dinţii; râs sau zâmbet răutăcios, sarcastic, prostesc; rânjitură, rânjire. ♦ Manifestare de furie sau de ameninţare la unele animale …   Dicționar Român

  • ricanare — RICANÁRE, ricanări, s.f. (livr.) Faptul de a ricana; rânjet. – v. ricana. Trimis de IoanSoleriu, 08.07.2004. Sursa: DEX 98  RICANÁRE s. v. rânjeală, rânjet, rânjire, rânjitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ricanáre s. f., g. d …   Dicționar Român

  • rânjeală — RÂNJEÁLĂ, rânjeli, s.f. Rânjire. – Rânji + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RÂNJEÁLĂ s. v. rânjet. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  rânjeálă s. f., g. d. art. rânjélii; …   Dicționar Român

  • rânjitură — RÂNJITÚRĂ, rânjituri, s.f. Rânjire; rânjet. – Rânji + suf. tură. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RÂNJITÚRĂ s. v. rânjet. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  rânjitúră s. f., g. d. art. rânjitúrii; …   Dicționar Român