răbdător

răbdător
RĂBDĂTÓR, -OÁRE, răbdători, -oare, adj. 1. Care suportă cu tărie (şi fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale. ♦ (Despre lucruri) Rezistent, durabil. 2. Perseverent, stăruitor, tenace. – Răbda + suf. -ător.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RĂBDĂTÓR adj. 1. îndurător, (pop.) răbduriu. (E foarte răbdător în faţa suferinţei.) 2. (livr.) pacient, (înv. şi pop.) răbduriu, (pop.) pilos, (înv.) suferitor. (Se arată răbdător cu noi.) 3. perseverent, stăruitor, tenace, (livr.) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire răbdătoroare.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

RĂBDĂTÓR adj. v. concesiv, indulgent, îngă-duitor, tolerant.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

răbdătór adj. m., pl. răbdătóri; f. sg. şi pl. răbdătoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RĂBDĂTÓR1 adv. Cu răbdare. /a răbda + suf. răbdătorător
Trimis de siveco, 05.05.2008. Sursa: NODEX

RĂBDĂT//ÓR2 răbdătoroáre (răbdătoróri, răbdătoroáre) Care rabdă, care suportă cu tărie; îndurător. E foarte răbdător în faţa suferinţei. / a răbda + suf. răbdătorător
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • pacient — PACIÉNT, Ă, pacienţi, te, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană bolnavă care se găseşte în tratamentul unui medic, considerat În raport cu acesta. ♦ (înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. adj. (livr.) Care are (sau manifestă) …   Dicționar Român

  • nerăbdător — NERĂBDĂTÓR, OÁRE, nerăbdători, oare, adj. 1. Care nu are răbdare: impacient; p. ext. care nu poate să se stăpânească; iritabil, nervos. 2. Care este cuprins de nerăbdare să facă sau să termine ceva, care doreşte, aşteaptă cu înfrigurare ceva sau… …   Dicționar Român

  • îndurător — ÎNDURĂTÓR, OÁRE, îndurători, oare, adj. 1. Plin de milă; milostiv. 2. Care suportă cu răbdare suferinţele; răbdător. – Îndura + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNDURĂTÓR adj. 1. v. iertător. 2. v. bun. 3. v. răbdăt …   Dicționar Român

  • pilos — PILÓS1, OÁSĂ, piloşi, oase, adj. (pop.; despre fiinţe) Tare, puternic, rezistent; p. ext. răbdător; tenace. – Pilă1 + suf. os. Trimis de oprocopiuc, 18.03.2004. Sursa: DEX 98  PILÓS2, OÁSĂ, piloşi, oase, adj. (anat.) Care aparţine părului,… …   Dicționar Român

  • atot — Element de compunere însemnând pe deplin , complet , desăvârşit , care serveşte la formarea unor adjective şi a unor substantive. [var.: atoate ] – A3 + tot. Trimis de ana zecheru, 26.01.2004. Sursa: DEX 98  atót dat. (înv.) al adj. pron. tot.… …   Dicționar Român

  • concesiv — CONCESÍV, Ă, concesivi, e adj. Care face concesii; îngăduitor. ♢ Propoziţie concesivă = propoziţie subordonată care arată că, deşi există o piedică, acţiunea din propoziţia regentă se realizează sau se poate realiza. Conjuncţie concesivă =… …   Dicționar Român

  • impacient — IMPACIÉNT, Ă, impacienţi, te, adj. (livr.) Nerăbdător; neliniştit, îngrijorat. [pr.: ci ent] – Din fr. impatient, lat. impatiens, ntis. cf. it. i m p a z i e n t e. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Impacient ≠ pacient, răbdător …   Dicționar Român

  • răbda — RĂBDÁ, rabd, vb. I. 1. tranz. şi intranz. A suporta (fără împotrivire şi cu resemnare) greutăţi, neplăceri fizice sau morale; a îndura. ♦ (Despre lucruri) A fi durabil, rezistent, a nu se strica uşor. 2. tranz. şi intranz. A accepta, a îngădui, a …   Dicționar Român

  • răbduriu — RĂBDURÍU adj. v. îndurător, perseverent, răbdător, stăruitor, tenace. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • suferitor — SUFERITÓR, OÁRE, suferitori, oare, adj. (Rar) Care suferă o durere fizică sau morală; care exprimă suferinţă; suferind. – Suferi + suf. tor. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SUFERITÓR adj. v. răbdător. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”