- răgaz
- RĂGÁZ, (rar) răgazuri, s.n. 1. Timp liber, disponibil pentru a face ceva. ♦ Amânare, păsuire. 2. Perioadă de întrerupere a unei activităţi; odihnă; repaus. ♢ loc. adv. Fără (de) răgaz = fără întrerupere, necontenit. ♦ Linişte, tihnă, pace. – et. nec.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98RĂGÁZ s. 1. v. odihnă. 2. linişte, pace, tihnă. 3. timp, vreme, (pop.) răspas. (Nu-i dă nici răgaz să respire; dă-mi puţin răgaz să mă gândesc.) 4. v. perioadă. 5. v. păsuire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerăgáz s. n., pl. răgázuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRĂGÁZ răgazuri n. 1) Timp liber, disponibil pentru a face ceva; vreme limitată, pe care o are la dispoziţie cineva. Nu are nici o clipă de răgaz. 2) Schimbare a datei de îndeplinire a unei obligaţii; amânare; păsuire. ♢ A (nu) da cuiva (nici un) răgaz a (nu) da cuiva timpul necesar pentru a face un lucru în condiţii normale; a (nu) păsui. 3) Întrerupere temporară a unei activităţi; odihnă; repaus; pauză; recreaţie. Dă-mi puţin răgaz să mă gândesc. ♢ Fără răgaz fără întrerupere; necontenit. A nu avea răgaz a nu avea linişte; a nu avea tihnă. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXrăgáz (răgázuri), s.n. – Repaus, odihnă, aşteptare, amînare. – var. regaz. Origine incertă. Poate fi un der. din sb. gaz "vad"; cf. zăgaz şi sb. (za)gaziti "a trece prin vad", sb. razgaziti "a fixa separat", care permite să presupunem un *răzgaz (cf. răstimp faţă de zăstimp), cu disimilare posterioară. Pentru semantism, cf. sp. vado "repaus". Relaţia cu sl. rokŭ "soroc" sau lituan. rákas "soroc" (Cihac, II, 303; Tiktin) este dificilă fonetic.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.