ban

ban
BAN1, bani, s.m. 1. Unitate monetară şi monedă egală cu a suta parte dintr-un leu; p. restr. monedă măruntă, divizionară a leului. ♢ expr. A nu face (sau a nu plăti) un ban (chior) sau doi bani= a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare. 2. Echivalent general al valorii mărfurilor (fiind el însuşi o marfă); monedă de metal sau hârtie recunoscută ca mijloc de schimb şi de plată; argint (2). ♢ expr. A trăi (pe lângă cineva) ca banul cel bun = a fi foarte preţuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede că un lucru este adevărat. ♦ (La pl.) Avere în numerar; parale. ♢ expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (strânşi) la ciorap sau a strânge bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strânge o sumă de bani; a fi zgârcit. Fecior (sau băiat) de bani gata = fiu de oameni avuţi care face extravaganţe cu banii primiţi sau moşteniţi de la părinţi. – et. nec.
Trimis de paula, 17.03.2002. Sursa: DEX '98

BAN2, bani, s.m. 1. Guvernator al unei regiuni de graniţă în Ungaria feudală. 2. (Titlu şi funcţie de) mare dregător în Ţara Românească după sec. XV; (şi în forma mare ban) (titlu purtat de) boierul care guverna Banatul Severinului, apoi Oltenia. ♦ (În Muntenia) Cel mai înalt rang boieresc; persoană care deţinea acest rang. – cf. magh. b a n, scr. b a n.
Trimis de paula, 28.10.2007. Sursa: DEX '98

BAN s. 1. franc, gologan, para, (înv. şi pop.) sorocovăţ, (pop. şi fam.) pitac, sfanţ, (reg. şi fam.) piţulă, (astăzi fam.) arginţi (pl.), (fam.) capital, centimă, (arg.) lovele (pl.), mangări (pl.), mardei (pl.), material. (A rămas fără nici un ban.) 2. v. monedă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

BAN s. v. bănuţ, disc embrionar.
Trimis de siveco, 14.10.2008. Sursa: Sinonime

ban (monedă, funcţie) s. m., pl. bani
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BAN1 bani m. 1) Marfă îndeplinind funcţia socială de echivalent general al tuturor mărfurilor în procesul de schimb. 2) Monedă sau bancnotă, îndeplinind funcţia socială de mijloc de schimb şi de plată (a mărfurilor). ♢ A plăti în bani gheaţă (sau lichizi) bani în numerar (plătiţi pe loc). bani de buzunar bani destinaţi cheltuielilor mărunte. 3) la pl. Avere în formă de monede sau bancnote; parale. ♢ A fi doldora de bani a fi foarte bogat; a avea mulţi bani. A arunca bani pe fereastră a cheltui fără nici o socoteală. A pune bani la ciorap a) a strânge bani; b) a fi foarte zgârcit. A face bani buni a) a câştiga bine; b) a avea valoare; a fi de preţ. 4) Subunitate monetară egală cu a suta parte dintr-un leu. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 09.10.2006. Sursa: NODEX

BAN2 bani m. 1) Titlu şi funcţie de mare dregător în Ţara Românească după sec. XV. 2) Persoană care deţinea acest titlu. /<ung. bán, sb. ban
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ban (báni), s.m. – Conte, titlu nobiliar şi administrativ al vechii guvernări româneşti. A fost mai întîi nume dat conţilor care administrau zonele de sud ale regatului Ungariei. Domnii din Munt. şi-au adăugat la jumătatea sec. XIV, titlul de ban de Severin (lat. banus), schimbat în 1511 prin cel de ban de Mehedinţi, şi puţin mai tîrziu de Oltenia, sau de Craiova. Din sec. XV, titlul a fost cedat de domnitor demnitarului celui mai de seamă din sfatul său şi de la curtea sa. Pare a fi cuvînt mongol, probabil avar. cf. mongol bajan "bogat, avut", titlu avar relativ echivalent cu cel al nobililor din Castilia, şi care este menţionat de Constantin Porfirogenetul (sec. X) cu forma βοεάνος (Korsch, Arch. slaw. Phil., IX, 487; Berneker 42). Ungurii par a fi moştenit titlul şi instituţia, şi prin intermediul lor termenul (mag. bán) a intrat în rom., ca şi în sl. banŭ, sb., cr., sl., ceh., pol. ban. Der. banat, s.n. (ţinut administrat de ban: cf. Banat, provincie din vestul României); bănăţean, adj. (din Banat); bănăţesc, adj. (din Banat); bănăţeşte, adv. (ca în Banat); băneasă, s.f. (soţie de ban); bănesc, adj. (propriu unui ban); bănie, s.f. (funcţie sau rang de ban); bănişor, s.m. (prefect numit de ban în fiecare din cele cinci judeţe ale Olteniei; funcţie desfiinţată în 1761); bănişorie, s.f. (prefectură, funcţie de bănişor).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

ban (báni), s.m.1. Monedă. – 2. Parale (mai ales la pl.). – 3. Unitate monetară de valoare diferită: în sec. XVII, valoarea 1/200 dintr-un ducat de aur; la începutul sec. XIX, 1/120 dintr-un leu vechi; modern, o centimă, adică 1/100 dintr-un leu. – Megl. bani. Origine necunoscută. Este vorba probabil de cuvîntul germ. ban, lat. med. bannus "comunicare, strigare", care a ajuns să însemne, între multe altele, "amendă impusă pentru delicte împotriva autorităţii", sau "contribuţie plătită domnului feudal de către târguri" (cf. ex. din sec. VII-XII, la Niermeyer 82-3). Schimbarea sensului s-ar explica prin necesitatea de a plăti amenzile cu bani gheaţă, într-o epocă în care moneda nu era obişnuită. Rămîne de lămurit drumul urmat de împrumut; este probabil să fi fost prin intermediul mag. A fost uneori explicat prin intermediul lui ban "conte" (Hasdeu 2425; Tiktin); această explicaţie este însă lipsită de fundament istoric, căci ar fi posibilă numai dacă ar exista monede bătute de demnitarul desemnat prin acelaşi nume. S-a presupus apoi pentru cuvîntul rom. o origine sl. (Miklosich, Slaw. Elem., 14); într-adevăr, există în bg. han "("monedă" şi "conte") şi în v. pol. ban. Totuşi, cel mai probabil este ca ambele cuvinte să provină din rom. (Cihac, II, 8; DAR; Capidan, Raporturile, 230); tot din rom. derivă mag. bány "monedă" (Edelspacher 9). În sfîrşit, după o ipoteză a lui Puşcariu în DAR, ar fi vorba de o rădăcină preromanică *bann- "viaţă", de unde se deduce şi mr. a băna, "a trăi." Sub aspect semantic, ar trebui să se presupună un sens al lui *bann- "vite" (ca lat. vitarom. vită), şi apoi "bani" (ca lat. pecuspecunia), ipoteză ce pare a prezenta neajunsul de a fi prea ingenioasă. Der. bănar, s.m. (înv., portmoneu); bănărie, s.f. (monetărie); bănăret, s.n. (bănet); bănărit, s.n. (bănet); bănesc, adj. (referitor la bani, pecuniar, economic); băneşte, adv. (din punct de vedere economic, material); bănet, (bani mulţi); bănică, s.f. (plantă, Phyteuma orbiculare); bănicel, s.m. (paietă); bănişor, s.m. (bănuţ, monedă mică; plantă, bănică); bănos, adj. (avut, bogat; care aduce cîştig mare, productiv, lucrativ); bănuţ, s.m. (monedă mică; germenul oului; plantă, ciuboţica-cucului, Bellis perennis; plantă, cimişir, Buxus sempervirens; plantă, saschiu, Vinca pervinca).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат
Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • ban — [ bɑ̃ ] n. m. • fin XIIe; frq. °ban 1 ♦ Anciennt Proclamation officielle, publique de qqch., en particulier d un ordre, d une défense. Mod. Proclamation solennelle d un futur mariage à l église. Les bans de mariage sont affichés à la porte de l… …   Encyclopédie Universelle

  • ban — (ban) s. m. 1°   Proclamation, publication. Battre un ban, battre la caisse pour annoncer qu il va être fait une publication. •   Avant le combat, la justice faisait publier trois bans, MONTESQ. Espr. XXVIII, 24. •   L aumônier d un roi de France …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • BAN — bezeichnet: einen Adelstitel im Königreich Ungarn und Kroatien, siehe Ban. eine rumänische Münzeinheit, siehe Rumänischer Leu eine moldawische Münzeinheit, siehe Moldawischer Leu das versperren eines Zugangs in einem Netzwerk, siehe… …   Deutsch Wikipedia

  • Báň — Báň …   Deutsch Wikipedia

  • Ban — may refer to:* Ban (law), a decree that prohibits something, sometimes a form of censorship * The imperial ban, a form of outlawry in the medieval Holy Roman Empire * Ban (information), a logarithmic unit of information or weight of evidence *… …   Wikipedia

  • ban — Ban, m. C est cry publique à voix ou son de trompe, Proclamatio per praeconem. Il fit cryer un ban, en Oolin, L Italien l appelle aussi Bando. Et tant les criées faites des biens vaccans dans le fief d aucun Seigneur que les publications faites… …   Thresor de la langue françoyse

  • Ban Na — บ้านนา Provinz: Nakhon Nayok Fläche: 388,4 km² Einwohner: 67.268 (2007) Bev.dichte: 173,2 E./km² PLZ: 26110 …   Deutsch Wikipedia

  • ban — BAN. s. mas. Mandement fait à cri public, pour ordonner ou pour défendre quelque chose. On a publié, battu un ban dans toute l armée, afin que tout le monde en soit averti. Et dans le même sens, on appelle Ban de vendange, La publication du jour… …   Dictionnaire de l'Académie Française 1798

  • ban — BAN. s. m. Mandement fait à cry public. On a fait un ban dans toute l armée, à ce que personne n en pretende cause d ignorance. Il signifie plus particulierement, La proclamation qui se fait à l Eglise, lors que quelqu un se veut engager dans les …   Dictionnaire de l'Académie française

  • BAN GU — [PAN KOU] (32 92) Des trois enfants du lettré Ban Biao, l’un, Ban Chao, fut un valeureux capitaine, les deux autres, Ban Gu et leur sœur Ban Zhao, de grands historiens. Pour réaliser le projet de son père, Ban Gu entreprit de donner une suite aux …   Encyclopédie Universelle

  • Ban Gu — (chinesisch 班固; * 32 im Kaiserreich China; † 92 in Luoyang, China, hingerichtet) war ein chinesischer Historiker der Han Dynastie. Er entstammte einer Literatenfamilie. Sein Vater Ban Biao war ein renommierter Geschichtsschreiber, sein… …   Deutsch Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”