- răzeş
- RĂZÉŞ, răzeşi, s.m. (În evul mediu, în Moldova) Ţăran liber, organizat în obşti, care stăpânea în comun pământul satului de care aparţinea, dar lucra independent (împreună cu familia) lotul agricol repartizat; moşnean; p. gener. ţăran liber, posesor de pământ. – Din magh. részes.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98RĂZÉŞ s. v. moşnean.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeRĂZÉŞ s. v. vecin.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerăzéş s. m., pl. răzéşiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRĂZÉŞ răzeşi m. (în Moldova medievală) Ţăran liber care stăpînea în devălmăşie o bucată de pământ din moşia satului, transmis prin moştenire; moşnean. /<ung. részesTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXrăzéş (răzéşi), s.m. – înv., în Mold., ţăran proprietar, boiernaş care aparţinea unei colectivităţi de oameni liberi care nu plăteau impozite şi datorau numai sprijin militar. În 1850 erau cam 50.000. – var. rezeş, rezaş, răzaş şi der. Mag. részes "copropietar", de la rész "parte" (Cihac, II, 523; Rosetti, BL, IX, 72-9; Rosetti, Mélanges, 381-8). Alte explicaţii sînt mai puţin convingătoare: din sl. reža "parte" (Densusianu, GS, IV, 409), care este acelaşi cuvînt mag.; din tc. erzeş "copărtaş la un teren" (Philippide, II, 378); din lat. radius "hotar" (Giuglea, Dacor., I, 496); din pol. rycerz ‹ germ. Ritter "călăreţ" (Nandriş, RF, I, 325-9). Der. răzeşie, s.f. (proprietate); răzăşesc, adj. (de răzeş); răzeşime, s.f. (mulţime de răzeşi); răzeşiţă, s.f. (nevastă de răzeş).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.