răzvrăti


răzvrăti
RĂZVRĂTÍ, răzvrătesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) răscula, a (se) revolta. ♦ intranz. (Rar) A unelti, a complota (împotriva cuiva). – Din sl. razvratiti.
Trimis de dante, 21.04.2008. Sursa: DEX '98

A (se) răzvrăti ≠ a (se) supune
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

RĂZVRĂTÍ vb. v. răscula.
Trimis de siveco, 16.03.2009. Sursa: Sinonime

răzvrătí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răzvrătésc, imperf. 3 sg. răzvrăteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răzvrăteáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A RĂZVRĂT//Í mă răzvrătiésc tranz. pop. A face să se răzvrătească; a revolta. /<sl. razvratiti
Trimis de siveco, 10.04.2009. Sursa: NODEX

A SE RĂZVRĂT//Í răzvrătiésc intranz. pop. A declanşa o răscoală; a se ridica la luptă împotriva nedreptăţilor sociale şi economice; a se răscula; a se revolta. / < sl. razvratiti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • rãzvrãtí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rãzvrãtésc, imperf. 3 sg. rãzvrãteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rãzvrãteáscã …   Romanian orthography

  • burzului — BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ refl. şi tranz. fact. (înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. ♢ expr. (tranz …   Dicționar Român

  • revolta — REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. refl. şi tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX 98  REVOLTÁ vb. 1. v. răsc …   Dicționar Român

  • rocoşi — ROCOŞÍ, rocoşesc, vb. IV. refl. (înv.) A se răzvrăti, a se răscula. – Din pol. rokoszyc sie. Trimis de cornel, 26.02.2004. Sursa: DEX 98  ROCOŞÍ vb. v. răscula, răzvrăti, revolta, ridica. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • răscula — RĂSCULÁ, răscól, vb. I. tranz. şi refl. A (se) ridica împotriva unei nedreptăţi, a unei asupriri; a porni sau a face să pornească lupta, răscoala; a (se) răzvrăti. ♦ fig. A (se) indigna, a (se) revolta. – Răs + scula. Trimis de claudia,… …   Dicționar Român

  • ridica — RIDICÁ, ridíc, vb. I. I. tranz. 1. A lua de jos şi a duce în sus (susţinând cu forţa braţelor, cu spatele etc.); a sălta. ♢ expr. A ridica mănuşa = a primi o provocare. A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a închina în cinstea cuiva. ♦ A… …   Dicționar Român

  • răzvrătire — RĂZVRĂTÍRE, răzvrătiri, s.f. Acţiunea de a (se) răzvrăti şi rezultatul ei; răscoală, revoltă. – v. răzvrăti. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RĂZVRĂTÍRE s. 1. v. răscoală. 2. v. frondă. Trimis de siveco, 16.03.2009. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • răzvrătitor — RĂZVRĂTITÓR, OÁRE, răzvrătitori, oare, adj., s.m. şi f. (Rar) (Persoană) care răzvrăteşte, care aţâţă la răscoală; instigator. – Răzvrăti + suf. tor. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RĂZVRĂTITÓR s., adj. v. agitator, aţâţător,… …   Dicționar Român

  • agita — AGITÁ, agít, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) mişca repede încoace şi încolo; a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa. ♦ tranz. A amesteca două sau mai multe substanţe prin clătinarea lor (într un vas). 2. refl. (fam.) A se manifesta prin… …   Dicționar Român

  • rebela — REBELÁ vb. v. răscula, răzvrăti, revolta, ridica. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român