sacrilégiu — s. n.(sil. cri )[ giu pron. gìu], art. sacrilégiul; pl. sacrilégii, art. sacrilégiile (sil. gi i ) … Romanian orthography
sacrileg — SACRILÉG, Ă, sacrilegi, ge, adj. (livr.) Care săvârşeşte un sacrilegiu; p. ext. nelegiuit. – Din lat. sacrilegus. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 SACRILÉG adj. v. infam, josnic, mişel, mişelesc, mizerabil, mârşav, nedemn,… … Dicționar Român
impietate — IMPIETÁTE, impietăţi, s.f. Lipsă de respect faţă de ceva considerat sfânt; p. gener. atitudine jignitoare, lipsită de respect faţă de cineva sau de ceva care merită întreaga consideraţie; sacrilegiu. [pr.: pi e ] – Din fr. impiété, lat. impietas … Dicționar Român
pângări — PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PÂNGĂRÍ vb. 1. v. profana. 2. a… … Dicționar Român
sacrilej — SACRILÉJ s.n. v. sacrilegiu. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SACRILÉJ, sacriléjii, s.n. sacrilej Trimis de tavi, 12.12.2005. Sursa: DMLR SACRILÉJ s.n. v. sacrilegiu … Dicționar Român
sacrilegio — sa·cri·lè·gio s.m. CO 1. profanazione di persone, cose o luoghi sacri: rubare gli arredi sacri è un sacrilegio Sinonimi: empietà. 2. fig., atto o comportamento che denota mancanza di rispetto verso persone, principi, valori, ecc., oggetto di… … Dizionario italiano
blasfemie — BLASFEMÍE s.f. (livr.) Defăimare a religiei, a dogmelor şi a obiectelor de cult; defăimare a lucrurilor sfinte; hulă1. – Din lat. blasphemia. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98 BLASFEMÍE s. (bis.) hulă. Trimis de siveco, 05.08.2004.… … Dicționar Român
farmazon — FARMAZÓN, OÁNĂ, farmazoni, oane, s.m. şi f. (pop.) Vrăjitor. ♦ fig. Om şiret, viclean. – Din rus. farmazon. Trimis de cornel, 06.05.2004. Sursa: DEX 98 FARMAZÓN s. v. vrăjitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
fără — FẮRĂ, conj., prep. I. (Urmat de o propoziţie circumstanţială de mod sau de un infinitiv care îi ţine locul, are valoarea unei negaţii) A ascultat fără să răspundă nimic. ♦ (Urmat de o propoziţie concesivă sau de un infinitiv care îi ţine locul)… … Dicționar Român
huli — HULÍ, hulesc, vb. IV. tranz. (pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A huli ≠ a lăuda Trimis… … Dicționar Român
