bancă

BÁNCĂ¹, bănci, s.f. Scaun lung pentru două sau mai multe persoane. ♢ expr. Banca ministerială = locurile din parlament rezervate membrilor guvernului. Banca acuzaţilor = locurile dintr-o sală de tribunal ocupate de acuzaţi. Banca apărării = locurile dintr-o sală de tribunal destinate avocaţilor care apără pe acuzaţi. ♦ Scaun, de obicei cu pupitru în faţă, pentru şcolari. ♢ loc. adv. (De) pe băncile şcolii = (de) la şcoală, din (sau în) timpul petrecut în şcoală. ♢ expr. A sta (sau a rămâne) în banca sa = a rămâne la locul său, a sta pasiv faţă de orice iniţiativă, a fi docil. – Din fr. banc.

Trimis de paula, 10.10.2006. Sursa: DEX '98



BÁNCĂ², bănci, s.f. 1. Intreprindere financiară care efectuează operaţii de plată şi de credit (şi organizează circulaţia bănească). ♦ Bancă de organe = serviciu medical care dispune de sânge pentru transfuzii, de cornee pentru transplantări etc. 2. (La unele jocuri de cărţi) Sumă pe care bancherul (2) o ţine în faţa lui spre a plăti câştigurile celorlalţi jucători. ♢ expr. A sări (sau a face să sară) banca (în aer) = a câştiga un pot egal cu întreaga sumă pusă de bancher (2) în joc. – Din it. banca, fr. banque.

Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



BÁNCĂ s. 1. (prin Ban.) scămnie. (Stă pe bancă, la poartă.) 2. v. pupitru.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



BÁNCĂ s. 1. (prin Transilv.) tocoric. (Are bani la bancă.) 2. bancă de date v. bancă de informaţii; bancă de informaţii = bancă de date. 3. (rar) şuetă. (bancă la unele jocuri de cărţi.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



BÁNCĂ s. v. bancnotă, bilet de bancă, hârtie, hârtie-monedă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



báncă (scaun lung, întreprindere financiară) s. f., g.-d. art. băncii; pl. bănci

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BÁNCĂ¹ bănci f. 1) Scaun lung (cu sau fără spetează) pentru mai multe persoane. bancă de lemn. 2) Scaun cu pupitru în faţă pentru şcolari. ♢ De pe băncile şcolii din anii de şcoală. [G.-D. băncii] /<fr. banc

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BÁNC//Ă² bănci f. 1) Instituţie financiară care efectuează operaţii de plată şi de credit. bancă agricolă. 2) Clădire unde se află această instituţie. bancăa naţională se află în centrul oraşului. 3): bancă de date ansamblu de date dintr-un anumit domeniu, organizate în scopul optimizării folosirii lor. [G.-D. băncii] /<fr. banque, it. banca

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BÁNCĂ¹ s.f. Instituţie financiară care execută operaţii de plată şi de credit. ♢ Bancă de emisiune = instituţie care are dreptul să emită bancnote; bilet de bancă = bancnotă. [< fr. banque, it. banca].

Trimis de LauraGellner, 07.03.2006. Sursa: DN



BÁNCĂ² s.f. (La jocul de cărţi) Banii puşi în joc de cel ce ţine jocul. [< germ. Bank].

Trimis de LauraGellner, 07.03.2006. Sursa: DN



BÁNCĂ³ s.f. Scaun lung, cu sau fără rezemătoare, pe care pot şedea deodată mai multe persoane. ♦ Scaun cu pupitru pe care stau elevii în clasă. [< fr. banc, cf. germ. Bank].

Trimis de LauraGellner, 07.03.2006. Sursa: DN



báncă (bắnci), s.f. – 1. Scaun lung. – 2. Întreprindere financiară care efectuează operaţii de plată şi credit. – 3. (La unele jocuri de cărţi) Sumă din care bancherul plăteşte cîştigurile celorlalţi jucători. – 4. (înv.) Bilet de bancă. – 5. (înv.) În arg., hîrtie de o sută de lei. – var. banc, s.n. (bancă la jocuri de cărţi; glumă, braşoavă). – Mr. bancu, bancă, megl. bancă. it. banca, fr. banque (sec. XVIII). var. banc, reproduce fidel fonetismul fr. Cuvîntul mr., din it. (Ruffini 328). Toţi der. sînt împrumuturi directe: bancar, adj., din it. bancario; banco, s.m. (bancă la jocuri de cărţi), din it.; bancher, s.m., din it. banchiero, fr. banquier; banchetă, s.f., din fr. banquette; banchiză, s.f., din fr. banquise; bancnotă, s.f., din germ. Banknote, cf. mag. banknotta (Borcea 177); bancrută, s.f., din fr. banqueroute, care la rîndul său provine din it. banca rotta; băncuţă, s.f. (monedă de 50 bani; odinioară, în Trans., monedă de 20 creiţari), din germ. Bankozettel, transformat prin etimologie populară într-un diminutiv de la bancă (Hasdeu 3193; Borcea 177).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



BÁNCĂ¹ s. f. 1. instituţie financiară care efectuează operaţii de plată şi de credit. o bancă de emisiune = instituţie care are dreptul să emită bancnote; bilet de bancă = bancnotă. 2. bancă de date (sau de informaţii) = instituţie specializată în stocarea şi furnizarea de informaţii prelucrate cu ordinatorul; bancă de organe = serviciu într-un spital care conservă organe anatomice în vederea utilizării lor pentru transplant. (< it. banca, fr. banque)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



BÁNCĂ² s. f. (la jocul de cărţi) banii puşi în joc de cel ce ţine jocul. (< germ. Bank)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



BANCĂ³ s. f. piesă de mobilier, cu sau fără rezemătoare, pe care pot şedea deodată mai multe persoane. ♢ scaun cu pupitru pe care stau elevii în clasă. o a sta în ă sa = a fi neutru, a sta oasiv, indiferent. (< fr. banc, germ. Bank)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN