- banderilă
- BANDERÍLĂ, banderile, s.f. (Rar) Suliţă mică împodobită cu fâşii multicolore de pânză, pe care toreadorii o infig în ceafa taurului ca să-l aţâţe. – Din fr. banderille.Trimis de paula, 16.03.2002. Sursa: DEX '98banderílă s. f., g.-d. art. banderílei; pl. banderíleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBANDERÍL//Ă banderilăe f. Suliţă mică, ornată cu bande multicolore, pe care toreadorul o înfige în grumazul taurului pentru a-l aţâţa. /<fr. banderilleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBANDERÍLĂ s.f. Suliţă cu un steguleţ în vârf, pe care toreadorii o înfig în ceafa taurilor în luptele cu aceştia pentru a-i întărâta. [cf. fr. banderille, sp. banderilla].Trimis de LauraGellner, 07.03.2006. Sursa: DNBANDERÍLĂ s. f. suliţă mică cu un steguleţ în vârf, pe care toreadorii o înfig în ceafa taurilor. (< fr. banderille, sp. banderilla)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.