bandulieră

BANDULIÉRĂ, banduliere, s.f. Fâşie de piele, stofă etc. trecută de-a curmezişul pieptului, de la umăr la coapsa opusă, spre a susţine sabia, puşca etc. ♢ loc. adv. În bandulieră = purtat de-a curmezişul spatelui sau pieptului. [pr.: -li-e-] – Din fr. bandoulière.

Trimis de paula, 16.03.2002. Sursa: DEX '98



banduliéră s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. banduliérei; pl. banduliére

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BANDULIÉR//Ă bandulierăe f. Bandă de stofă sau de piele, trecută peste umăr de-a curmezişul pieptului pentru a susţine o armă (sabia, pistolul etc.). [Sil. -li-e-] /<fr. bandouliere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BANDULIÉRĂ s.f. Bandă de piele sau de stofă pusă de-a curmezişul pieptului, de care se agaţă sabia, puşca etc. ♢ În bandulieră = de-a curmezişul pieptului. [pron. -li-e-. / < fr. bandoulière].

Trimis de LauraGellner, 07.03.2006. Sursa: DN



BANDULIÉRĂ s. f. bandă de piele, de stofă, pusă de-a curmezişul pieptului, de care se agaţă sabia, puşca etc. o în bandulieră = de-a curmezişul pieptului. (< fr. bandoulière)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN