sancţiune

sancţiune
SANCŢIÚNE, sancţiuni, s.f. 1. Aprobare dată unei legi de către şeful statului, pentru a o face executorie; p. ext. confirmare a unui act de către o autoritate sau o instanţă superioară celei care 1-a emis, pentru a-i da valabilitate. ♦ p. gener. Aprobare, confirmare; consfinţire. 2. Pedeapsă prevăzută de lege pentru cei care încalcă dispoziţiile ei; p. gener. pedeapsă. ♦ (În dreptul internaţional) Sistem de măsuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeapsă, aplicat unui stat; represalii contra părţii care nu respectă obligaţiile luate printr-o convenţie. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. sanction, lat. sanctio, -onis.
Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX '98

SANCŢIÚNE s. I. 1. v. pedeapsă. 2. penalizare. (sancţiune primită de un sportiv.) II. confirmare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

sancţiúne s. f. (sil. sanc-ţi-u-), g.-d. art. sancţiúnii; pl. sancţiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SANCŢIÚN//E sancţiunei f. 1) Act prin care şeful statului aprobă o lege trecută prin parlament, pentru a o face executorie. 2) Aprobare oficială a unui act de către o instanţă superioară celei care l-a emis, pentru a-i imprima valabilitate. 3) Măsură represivă pentru încălcarea unei legi; pedeapsă. sancţiune finală. 4) Măsură de constrângere (de natură politică, economică sau militară) aplicată unui stat de către o organizaţie internaţională pentru a reprima un act de violenţă sau posibilitatea unui asemenea act. [G.-D. sancţiunii; Sil. sanc-ţi-u-ne] /< fr. sanction, lat. sanctio, sancţiuneonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SANCŢIÚNE s.f. (jur.) 1. Faptul de a sancţiona; sancţionare; confirmare, întărire a unui act de către o autoritate superioară celei care l-a efectuat. ♦ Aprobare, întărire, confirmare. 2. Pedeapsă, osândă. ♦ (În dreptul internaţional) Sistem de măsuri cu caracter de pedeapsă luate contra părţii care nu respectă obligaţiile asumate printr-o convenţie. [cf. fr. sanction, lat. sanctio].
Trimis de LauraGellner, 04.04.2007. Sursa: DN

SANCŢIÚNE s. f. 1. confirmare a unui act de către o autoritate superioară celei care l-a emis. ♢ aprobare, întărire, consfinţire. 2. măsură de constrângere aplicată ca urmare a nerespectării unei obligaţii asumate; (p. ext.) pedeapsă. (< fr. sanction, lat. sanctio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • sancţiúne — s. f. (sil. sanc ţi u ), g. d. art. sancţiúnii; pl. sancţiúni …   Romanian orthography

  • avertisment — AVERTISMÉNT, avertismente, s.n. 1. Înştiinţare prealabilă, prevenire, semnal (asupra unui risc sau a unei primejdii). 2. Sancţiune administrativă aplicată unui angajat pentru o abatere disciplinară şi prin care se atrage atenţia acestuia că va fi …   Dicționar Român

  • locaţie — LOCÁŢIE, locaţii, s.f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosinţă temporară. ♢ Taxă de locaţie = taxă care se plăteşte drept sancţiune în caz de depăşire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de… …   Dicționar Român

  • pragmatic — PRAGMÁTIC, Ă, pragmatici, e, adj. 1. Referitor la pragmatism; bazat pe pragmatism. 2. (înv.; în expr.) Istorie pragmatică = prezentare istorică care se ocupă numai de succesiunea evenimentelor politice şi militare, fără a ţine seama de complexul… …   Dicționar Român

  • blam — BLAM, blamuri, s.n. Dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Din fr. blâme. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98  BLAM s. v. dezaprobare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • corecţional — CORECŢIONÁL, Ă, corecţionali, e, adj. Care sancţionează un delict, care priveşte o infracţiune. ♢ Închisoare corecţională = sancţiune privativă de libertate, aplicată pentru săvârşirea unui delict. [pr.: ţi o ] – Din fr. correctionnel. Trimis de… …   Dicționar Român

  • disciplinar — DISCIPLINÁR, Ă, disciplinari, e, adj. (Adesea adverbial) Conform cu disciplina, privitor la disciplină, urmărind disciplina sau disciplinarea. ♢ Pedeapsă (sau sancţiune) disciplinară = sancţiune care se aplică unei persoane pentru încălcarea… …   Dicționar Român

  • pedeapsă — PEDEÁPSĂ, pedepse, s.f. 1. Măsură de represiune, sancţiune aplicată celui care a săvârşit o greşeală; spec. măsură de constrângere prevăzută de lege şi aplicată cuiva de o instanţă judecătorească drept sancţiune pentru o infracţiune; condamnare,… …   Dicționar Român

  • sancţiona — SANCŢIONÁ, sancţionez, vb. I. tranz. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziţie, un act printr o semnătură autorizată, pentru a i da valabilitate; p. gener. a încuviinţa, a statornici, a consfinţi. 2. A aplica o sancţiune (2); a… …   Dicționar Român

  • amendă — AMÉNDĂ, amenzi, s.f. Pedeapsă în bani. – Din fr. amende. Trimis de ana zecheru, 09.04.2003. Sursa: DEX 98  AMÉNDĂ s. penalitate, penalizare, (rar) penalizaţie, (înv. şi pop.) gloabă, (înv. şi reg.) ştraf, (prin Transilv.) birşag, dârdală, (înv.) …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”