scandal

scandal
SCANDÁL, scandaluri, s.n. 1. Zarvă, vâlvă produsă de o faptă reprobabilă, ruşinoasă; indignare, revoltă provocată de o asemenea faptă. ♦ Zgomot mare, gălăgie, tărăboi. ♢ expr. (fam.) A face cuiva scandal = a mustra aspru, a certa pe cineva cu vorbe aspre pe ton ridicat. 2. Întâmplare care tulbură ordinea publică; faptă urâtă, ruşinoasă, care provoacă indignare. ♦ Situaţie ruşinoasă; ruşine. – Din fr. scandale, lat. scandalum.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SCANDÁL s. 1. scenă, tapaj. (I-a făcut un scandal nemaipomenit.) 2. v. hărmălaie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SCANDÁL s. v. abatere, culpabilitate, culpă, dificultate, eroare, greşeală, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, oprelişte, păcat, piedică, stavilă, vină, vinovăţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

scandál s. n., pl. scandáluri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SCANDÁL scandaluri n. 1) Faptă imorală săvârşită de persoane considerate ca fiind cinstite. 2) Gălăgie mare, însoţită de astfel de fapte. 3) Caz care provoacă indignarea opiniei publice. 4) Situaţie dezonorantă, înjositoare; dezonoare; ruşine. /<sl. skandalu, ngr. skándalon, fr. scandale, lat. scandalum
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SCANDÁL s.n. 1. Zarvă provocată de o faptă urâtă, ruşinoasă; faptă urâtă, rea, care provoacă indignare. ♦ Situaţie ruşinoasă. 3. Obiect de îmbrăcăminte femeiască asemănător burtierei. [pl. -luri, -le. / < fr. scandale, cf. lat. scandalum].
Trimis de LauraGellner, 28.08.2005. Sursa: DN

SCANDÁL s. n. 1. reacţie violentă de protest faţă de ceva nedemn, ruşinos, inacceptabil etc. 2. ceartă însoţită adesea de bătaie, de deteriorări de obiecte etc.; (p. ext.) zgomot, gălăgie mare produsă de o asemenea ceartă. 3. (fam.) portjartier. (< fr. scandale, lat. scandalum)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

scandál (-luri), s.n. – Zarvă, tărăboi. – var. înv. scándal(à), scandelă. Mgr. σϰάνδαλον (Murnu 49, sec. XVII), şi modern din fr. scandale. – Der. scăndăli, vb. (a scandaliza), sec. XVII, înv.; scandalagiu, s.m. (persoană scandaloasă); scandaliza, vb., din fr. scandaliser; scandalos, adj., din fr. scandaleux.
Trimis de blaurb, 16.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую
Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • Scandal — • A word or action evil in itself, which occasions another s spiritual ruin Catholic Encyclopedia. Kevin Knight. 2006. Scandal     Scandal     † …   Catholic encyclopedia

  • scandal — UK US /ˈskændəl/ noun ► [C or U] an action or event that shocks people and makes them feel disapproval: cause/create (a) scandal »The politician s behaviour caused a scandal. a scandal breaks/erupts »When the subprime loan scandal broke, the… …   Financial and business terms

  • SCANDAL — (groupe japonais) Pour les articles homonymes, voir Scandal. Scandal Pays d’origine Japon …   Wikipédia en Français

  • Scandal — Scan dal, n. [F. scandale, fr. L. scandalum, Gr. ?, a snare laid for an enemy, a stumbling block, offense, scandal: cf. OE. scandle, OF. escandle. See {Slander}.] 1. Offense caused or experienced; reproach or reprobation called forth by what is… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Scandal — «Scandal» Canción de Queen Álbum The Miracle Publicación 1989 Grabación …   Wikipedia Español

  • Scandal — (engl. für Skandal) bezeichnet: den britischen Spielfilm Scandal des Regisseurs Michael Caton Jones von 1989 über die Ereignisse der Profumo Affäre die 1989 erschienene Single von Queen, siehe den Albumartikel The Miracle die Rockband Scandal (US …   Deutsch Wikipedia

  • Scandal — Scan dal, v. t. 1. To treat opprobriously; to defame; to asperse; to traduce; to slander. [R.] [1913 Webster] I do fawn on men and hug them hard And after scandal them. Shak. [1913 Webster] 2. To scandalize; to offend. [Obs.] Bp. Story. [1913… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • scandal — I noun aspersion, attaint, bad name, bad reputation, bad repute, baseness, brand, censure, damaging report, dedecoration, defamation, degradation, disapprobation, disapproval, discredit, disesteem, disgrace, dishonor, disrepute, humiliation,… …   Law dictionary

  • scandal — (n.) 1580s, discredit caused by irreligious conduct, from M.Fr. scandale, from L.L. scandalum cause for offense, stumbling block, temptation, from Gk. skandalon a trap or snare laid for an enemy, in New Testament, metaphorically as a stumbling… …   Etymology dictionary

  • Scandal — Scandal, so v.w. Skandal …   Pierer's Universal-Lexikon

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”