- barbă
- BÁRBĂ, bărbi, s.f. 1. Păr care creşte la bărbaţi pe bărbie şi pe obraji. ♢ loc. adv. În barbă = pe ascuns, numai pentru sine. ♢ expr. (fam.) A se trage de barbă (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burtă (cu cineva). (arg.) A pune (sau a trage) bărbi = a minţi, a înşira verzi şi uscate. ♢ Compuse: barba-caprei = denumire dată mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi şi înguste şi cu flori galbene (Tragopogon); barba-împăratului = plantă erbacee cu flori de diferite culori, care se cultivă ca plantă de ornament şi a cărei rădăcină are proprietăţi purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = plantă erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Bărbie. 3. Smoc de păr pe care îl au unele animale sub bot. 4. Ţepii de la spicele cerealelor. – lat. barba.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BARBA-BOIÉRULUI s. v. chica-voinicului.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeBARBA-LUI-ARÓN s. v. rodul-pământului.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeBARBA-ŢÁPULUI s. v. barba-popii.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeBARBA-ÚNGURULUI s. v. garofiţă.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeBÁRBĂ s. 1. v. bărbie. (Are o barbă proeminentă.) 2. (bot.) ţeapă, (pop.) mustaţă. (barbă de la spicele cerealelor.) 3. (bot.) barba-boierului (Ajuga laxmanni) = avrămeasă, avrămească, (reg.) cârstănească, cristeneasă; barba-caprei (Tragopogon major) = (reg.) floare-de-câmp-galbenă, salată-de-iarnă, ţâţa-caprei; barba-caprei (Calocera viscosa) = (reg.) coada-şopârlei; barba-îm-păratului (Mirabilis jalapa) = (reg.) noptiţă, norea; barba-popii (Spiraea aruncus) = (reg.) barba-ţapului, coada-priculicilor, cornul-dra-cului, floarea-zmeului, goliciunea-fetii-pădurii, Mama-Pădurii; barba-ursului v. coada-calului.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebárbă s. f., g.-d. art. bărbii, pl. bărbiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBÁRB//Ă bărbi f. 1) Păr care creşte (la bărbaţi) pe bărbie şi pe obraji. A-şi lăsa barbă. ♢ A râde în barbă a râde pe ascuns, numai pentru sine. A vorbi în barbă a spune ceva încet; a vorbi numai pentru sine. Câţi peri în barbă în număr foarte mare. 2) v. BĂRBIE. 3) Smoc de păr care creşte la unele animale sub bot. 4) Totalitate a ţepilor unui spic de cereale. ♢ barbăa-împăratului plantă erbacee, cultivată mai ales în scopuri decorative, având flori de diferite culori şi rădăcini cu proprietăţi purgative. barbăa-caprei a) plantă erbacee, având frunze lungi şi înguste, flori galbene şi fructe achene de formă lunguiaţă; b) ciupercă comestibilă sub forma unor ace suculente. [G.-D. bărbii] /<lat. barbaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbárbă (-ắrbi), s.f. – Păr crescut pe bărbie şi pe obraji. – Mr., megl. barbă, istr. borbę. lat. barba (Puşcariu 182; REW 994; Candrea-Dens., 133; DAR) comun tuturor limbilor romanice. – Der. bărbărie, s.f. (bătrîn ramolit, boşorog); bărbos, adj. (cu barbă); bărbuşoară, s.f. (caracudă, plevuşcă). Din rom. provine săs. bärbos. – cf. şi bărbat.Trimis de blaurb, 24.08.2006. Sursa: DERBÁRBĂ s. f. fiecare dintre perişorii implantaţi în tija unei pene de pasăre. (< fr. barbe)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
