sclipeţ

sclipeţ
SCLIPÉŢ, sclipeţi, s.m. (bot.) 1. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunze compuse din trei foliole şi cu flori galbene, întrebuinţată în medicină (Potentilla erecta). 2. Dumbeţ. – et. nec.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SCLÍPEŢ s. (bot.; Potentilla erecta) (reg.) găinuşe (pl.), sclipeţei (pl.), scrântitoare, strâmsurea, cinci-degete, iarba-faptului.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

sclipéţ s. m., pl. sclipéţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • sclipet — SCLÍPET s. v. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare. Trimis de siveco, 29.10.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • erecta — SCLÍPEŢ s. v. brânca ursului, crucea pământului, dumbeţ, rocoţea, scânteioară, scânteiuţă. Trimis de siveco, 29.10.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • dumbeţ — DUMBÉŢ, dumbeţi, s.m. Plantă erbacee cu frunze mici şi dinţate, cu flori purpurii sau albe, dispuse în formă de ciorchine la vârful tulpinii; sclipeţ (Teucrium chamaedrys). [var.: dumbăţ s.m. ] – Din sl. donbĩcĩ. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • sclipi — SCLIPÍ, sclipesc, vb. IV. intranz. A luci (cu o lumină vie şi tremurătoare sau intermitentă); a scânteia, a străluci. ♦ (Despre ochi, privire) A scânteia (din cauza unei emoţii), a avea o strălucire deosebită, nefirească. – cf. c l i p i . Trimis …   Dicționar Român

  • scrinti — SCRINTÍ vb. IV v. scrânti. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  scrintí ( tésc, ít), vb. – 1. A răsuci, a disloca, a luxa, a se dezarticula. – 2. (refl.) A ţicni, a şi ieşi din minţi, a înnebini. – 3. (Cu pron. o) A greşi, a face o …   Dicționar Român

  • cruce — CRÚCE, cruci, s.f. I. 1. Obiect format din două bucăţi de lemn, de piatră, de metale preţioase etc. aşezate perpendicular şi simetric una peste alta şi constituind simbolul credinţei creştine. ♢ expr. A pune cruce cuiva (sau la ceva) = a… …   Dicționar Român

  • fapt — FAPT, fapte şi (4) fapturi, s.n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ♢ loc. adv. şi adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ♢ expr. Fapt e că... = nu e mai puţin adevărat că...,… …   Dicționar Român

  • găinuşe — GĂINÚŞE s. pl. v. floarea paştelui, sclipeţ. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • jug — JUG, juguri, s.n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, în unele ţări, se fixează de coarnele lor. ♢ expr. A trage la jug = a) a trage carul, căruţa, plugul etc.; b) fig. (despre… …   Dicționar Român

  • jugurel — jugurél1, juguréle, s.n. (reg.) jug. Trimis de blaurb, 20.10.2008. Sursa: DAR  jugurél2, juguréi, s.m. (reg.) plantă erbacee cu frunze mici şi dinţate, cu flori purpurii sau albe, dispuse în formă de ciorchine în vârful tulpinii; dumbeţ, sclipeţ …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”