- screme
- SCRÉME, screm, vb. III. refl. 1. A se forţa, a se încorda făcând un efort pentru a evacua excrementele. 2. fig. (fam.) A depune eforturi deosebite, a se strădui (zadarnic sau cu rezultate neînsemnate). ♢ expr. A se screme să... = a fi pe punctul de a..., a fi gata să... Se screme să plouă. – cf. lat. e x c r e m e n t u m .Trimis de LauraGellner, 19.07.2004. Sursa: DEX '98SCRÉME vb. a se căzni, (reg.) a se munci. (Se screme pentru evacuarea fecalelor.)Trimis de siveco, 15.02.2007. Sursa: Sinonimescréme vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. screm, imperf. 3 sg. scremeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. screámă; part. scremútTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SE SCRÉME mă screm intranz. 1) A-şi contracta muşchii pentru evacuarea conţinutului din intestine. 2) fig. fam. A se strădui pentru a realiza ceva, depunând mari eforturi. /<lat. exprimereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSCRÉME, screm, vb. III. refl. A se opinti, a se încorda făcând un efort (pentru a evacua excrementele). ♦ tranz. (Rar) A evacua, a elimina ceva din organism. – lat. exprimere (după excrementum).Trimis de gall, 22.09.2008. Sursa: DLRMscréme (-m, -mút), vb. refl. – 1. A împinge (se zice despre eforturile făcute pentru a elimina excrementele sau pentru a naşte). – 2. A se extenua, a asuda, a căra. – Mr. mi sprem, sprimeare. lat. exprimĕre (Densusianu, rom., XXXIII, 285; Puşcariu, ZRPh., XXVII, 728; Puşcariu 1563; REW 3057), cf. it. spremere, prov., cat. espremer, fr. épreindre. Fonetismul rom. s-a vrut să se explice printr-o contaminare, puţin probabilă, cu excrementum, sau mai probabil printr-o disimilare (Tiktin). Explicaţia cu ajutorul v. germ. krimman (Giuglea, Dacor., II, 402) este neverosimilă. – Der. scremet (var. scremăt), s.n. (efort, încordare).Trimis de blaurb, 25.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.