scrinti

scrinti: SCRINTÍ vb. IV v. scrânti.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

scrintí (-tésc, -ít), vb. – 1. A răsuci, a disloca, a luxa, a se dezarticula. – 2. (refl.) A ţicni, a-şi ieşi din minţi, a înnebini. – 3. (Cu pron. o) A greşi, a face o gafă. – var. scrînti, Banat sclinti. sl. iskretąti "a rupe", cf. sb., slov. (s)kretati, pol. skręcić. Mai puţin probabilă der. din sl. sŭkrenati sę "a devia" (Cihac, II, 41), (sŭ)krątiti (Tiktin; Candrea) sau sŭkrętati (Procopovici, Dacor., X, 70). Uz general (ALR, I, 148). – Der. scrinteală, s.f. (răsucire; nebunie, manie); scrintitură, s.f. (răsucire); scrintitoare (var. scrintee), s.f. (sclipeţ, Potentilla tormentilla), probabil în loc de *sclintitoare, deformare a celuilalt nume al său sclipeţ, poate prin intermediul unei var. sclipitoare (după Tiktin, traducere a numelui ştiinţific, ipoteză care pare improbabilă).

Trimis de blaurb, 26.11.2008. Sursa: DER

Игры ⚽ Поможем написать реферат

clinti — CLINTÍ, clintesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) mişca puţin din loc; a (se) urni, a (se) deplasa. 2. tranz. fig. (De obicei în construcţii negative) A determina pe cineva să renunţe la (sau să se abată de la) convingerile sau hotărârile sale … Dicționar Român
scrânciob — SCRẤNCIOB, scrâncioburi, s.n. Leagăn de lemn care se balansează (sau ansamblu de leagăne care se învârtesc în cerc), servind ca mijloc de distracţie. Trimis de MihaelaStan, 15.12.2003. Sursa: DLRC SCRẤNCIOB, scrâncioburi, s.n. 1. Leagăn de lemn … Dicționar Român
scrânti — SCRÂNTÍ, scrântesc, vb. IV. 1. tranz. A deplasa, a scoate din articulaţie, din poziţia sa normală un os, o încheietură etc.; a luxa. ♢ expr. (fam.) A o scrânti = a face o prostie, o gafă; a greşi. ♦ refl. (Despre membre, articulaţii etc.) A se… … Dicționar Român
sminti — SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A şi pierde sau a face să şi piardă dreapta judecată; a înnebuni. ♢ expr. (tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. tranz. (pop.) A induce în eroare; a păcăli, a… … Dicționar Român
suci — SUCÍ, sucesc, vb. IV. 1. tranz. A răsuci un fir, o fibră textilă etc., pentru a i da o rezistenţă mai mare sau pentru a confecţiona anumite obiecte. ♦ tranz. şi refl. A (se) înfăşura, a (se) încolăci. 2. tranz. A da unui obiect o mişcare de… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias