scârţâi

scârţâi
SCÂRŢÂÍ, scấrţâi, vb. IV. intranz. 1. A produce (prin frecare, deplasare, din cauza greutăţii etc.) un zgomot ascuţit, strident, neplăcut. ♢ expr. A unge osia ca să nu scârţâie (carul) = a mitui. (tranz.) A scârţâi uşa cuiva = a stărui pe lângă cineva cu insistenţe plictisitoare. ♦ (Despre vehicule încărcate cu poveri) A merge, a înainta cu greu (făcând un zgomot strident). ♦ (Despre încălţăminte) A produce (în timpul mersului) un zgomot ascuţit, caracteristic. 2. p. anal. A cânta prost, strident, dintr-un instrument muzical cu coarde. ♢ tranz. Scârţâie o melodie. = A scrie greu, mişcând anevoie (şi apăsat) tocul pe hârtie. 3. (Despre insecte) A scoate sunete ascuţite, asemănătoare cu scârţâitul produs prin frecare. 4. fig. (fam.; despre acţiuni, activităţi, întreprinderi) A progresa greu, anevoie; a nu funcţiona cum trebuie. ♦ (Despre oameni) A nu se simţi bine, a o duce rău cu sănătatea. [var.: scârţăí, scârţií vb.IV] – Scârţ + suf. -âi.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SCÂRŢÂÍ vb. 1. (înv.) a prâsni. (Ce scârţâi acolo?) 2. a pârâi. (Duşumeaua scârţâi.) 3. a scrâşni. (Cheia scârţâi în broască.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

scârţâí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. scârţâi, 3 sg. şi pl. scârţâie, imperf. 3 sg. scârţâiá; ger. scârţâínd
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SCÂRŢÂÍ scârţâi intranz. 1) (despre obiecte) A produce un zgomot ascuţit, strident, neplăcut în urma frecării sau apăsării. Scârţâie zăpada sub picioare. Scârţâie încălţămintea. ♢ scârţâi uşa cuiva a sâcâi pe cineva cu una şi aceeaşi rugăminte. 2) (despre care încărcate) A merge anevoios, producând un zgomot caracteristic, cauzat de povara încărcăturii. 3) (mai ales despre insecte) A scoate sunete asemănătoare celor produse prin frecarea a două obiecte. 4) fig. (despre instrumente muzicale sau despre interpreţi) A produce sunete stridente şi supărătoare. scârţâi din vioară. 5) pop. (despre mecanisme) A funcţiona prost. 6) fig. (despre acţiuni sau despre activităţi) A se desfăşura încet şi anevoios. 7) (despre persoane) A o duce rău cu sănătatea. /scârţ + suf. scârţâiâi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • scârţăi — SCÂRŢĂÍ vb. IV. v. scârţâi. Trimis de IoanSoleriu, 21.07.2004. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • scârţai — SCẤRŢAI interj. v. scârţ. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • scârţâit — SCÂRŢÂÍT2, Ă, scârţâiţi, te, adj. (Rar) Scârţâitor. – v. scârţâi. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SCÂRŢÂÍT1 s.n. Faptul de a scârţâi, zgomot sau sunet ascuţit, strident care se produce prin frecare, deplasare, apăsare etc.;… …   Dicționar Român

  • crâşca — CRÂŞCÁ, crâşc, vb. I. intranz. 1. (reg.) A scrâşni din dinţi de ciudă, de mânie etc. 2. (Despre zăpada îngheţată) A scârţâi, a trosni (sub picioare). – Formaţie onomatopeică. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  CRÂŞCÁ vb. v.… …   Dicționar Român

  • pârâi — PÂRÂÍ, pers. 3 pấrâie, vb. IV. intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure, neelastice) A produce un zgomot surd, uşor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce… …   Dicționar Român

  • scrâşni — SCRÂŞNÍ, scrâşnesc, vb. IV. intranz. 1. A strânge fălcile şi a freca dinţii de jos cu cei de sus, făcând să se audă un zgomot caracteristic (în momente de furie, de durere etc.). ♢ tranz. Îşi scrâşnea dinţii. ♦ fig. A rosti, a spune ceva printre… …   Dicționar Român

  • scârţ — interj. 1. Cuvânt care imită zgomotul ascuţit, strident produs de uşi, roţi etc. ♦ Cuvânt care imită zgomotul ascuţit, alternativ al unui lucru care se mişcă când într un sens, când în altul. ♦ Compus; (depr.) scârţa scârţa pe hârtie s.m. =… …   Dicționar Român

  • scârţâire — SCÂRŢÂÍRE, scârţâiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a scârţâi. – v. scârţâi. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCÂRŢÂÍRE s. v. scârţâit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  scârţâíre s. f., g. d. art. scârţâírii; …   Dicționar Român

  • scârţâitor — SCÂRŢÂITÓR, OÁRE, scârţâitori, oare, adj., s.f. 1. adj. Care scârţâie, care produce un scârţâit1; care se aude strident, care produce o senzaţie auditivă neplăcută; scârţâit2. 2. s.f. Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care,… …   Dicționar Român

  • hârţâi — hârţâí, pers. 3 sg. hấrţâie, vb. IV (reg.) 1. a cânta rău din vioară; a scârţâi. 2. a tăia cu ferăstrăul. Trimis de blaurb, 23.05.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”