scrâşnet — SCRẤŞNET, scrâşnete, s.n. Zgomot caracteristic provocat de strângerea fălcilor şi frecarea dinţilor de jos cu cei de sus (în momente de mânie, de suferinţă etc.). ♦ p. gener. Zgomot scârţâitor, strident; scârţâit. – Scrâşni + suf. et. Trimis de… … Dicționar Român
scârţâială — SCÂRŢÂIÁLĂ, scârţâieli, s.f. Scârţâit1. [pr.: ţâ ia ] – Scârţâi + suf. eală. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 SCÂRŢÂIÁLĂ s. 1. v. scârţâit. 2. scârţâire, scârţâit, scrâşnet, scrâşnire, scrâşnit. (scârţâială cheii în broască.) Trimis… … Dicționar Român
crâşca — CRÂŞCÁ, crâşc, vb. I. intranz. 1. (reg.) A scrâşni din dinţi de ciudă, de mânie etc. 2. (Despre zăpada îngheţată) A scârţâi, a trosni (sub picioare). – Formaţie onomatopeică. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 CRÂŞCÁ vb. v.… … Dicționar Român
scripcar — SCRIPCÁR, scripcari, s.m. 1. (reg.) Lăutar (care cântă din scripcă). 2. Gândac negru, cu antene lungi, care produce sunete asemănătoare cu un scârţâit; plopar; cobzar, ţigănaş (Saperda carcharis). – Scripcă + suf. ar. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
scrâşcat — scrâşcát, scrâşcáturi, s.n. (înv.) scrâşnire, frecare bruscă (a obiectelor), deplasare bruscă; scârţâit, scrâşnet, scrâşnit, scrâşnitură. Trimis de blaurb, 04.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
scrâşni — SCRÂŞNÍ, scrâşnesc, vb. IV. intranz. 1. A strânge fălcile şi a freca dinţii de jos cu cei de sus, făcând să se audă un zgomot caracteristic (în momente de furie, de durere etc.). ♢ tranz. Îşi scrâşnea dinţii. ♦ fig. A rosti, a spune ceva printre… … Dicționar Român
scrâşnire — SCRÂŞNÍRE, scrâşniri, s.f. Acţiunea de a scrâşni şi rezultatul ei: p. ext. scrâşnet; scrâşnit1. – v. scrâşni. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCRÂŞNÍRE s. 1. v. scrâşnet. 2. v. scârţâit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
scrâşnit — SCRÂŞNÍT2, Ă, scrâşniţi, te, adj. Care îşi găseşte expresia într o scrâşnire, asemănător unei scrâşniri. – v. scrâşni. Trimis de RACAI, 18.07.2004. Sursa: DEX 98 SCRÂŞNÍT1, scrâşnituri, s.n. Scrâşnire. – v. scrâşni. Trimis de RACAI, 07.12.2003 … Dicționar Român
scârţâire — SCÂRŢÂÍRE, scârţâiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a scârţâi. – v. scârţâi. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCÂRŢÂÍRE s. v. scârţâit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime scârţâíre s. f., g. d. art. scârţâírii; … Dicționar Român
scârţâitor — SCÂRŢÂITÓR, OÁRE, scârţâitori, oare, adj., s.f. 1. adj. Care scârţâie, care produce un scârţâit1; care se aude strident, care produce o senzaţie auditivă neplăcută; scârţâit2. 2. s.f. Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care,… … Dicționar Român