sec

SEC, SEÁCĂ, seci, adj. 1. Lipsit de apă; care a secat, s-a uscat. Albia seacă a unui râu. ♦ (Despre locuri) Lipsit de umezeală; p. ext. arid, neproductiv. ♢ Tuse seacă = tuse uscată, fără expectoraţie. Timbru (sau sigiliu) sec = urmă de ştampilă în relief, care se imprimă pe anumite acte cu o maşină specială, fără tuş. 2. În care nu se află nimic; gol, deşert. ♢ Nucă seacă = nucă fără miez sau cu miezul nedezvoltat. Sunet sec = sunet scurt, fără rezonanţă. Ochi sec = orbită goală a ochiului. ♢ expr. (Substantivat) A înghiţi în sec = a) a înghiţi fără a avea ceva în gură; b) a se reţine de la ceva, a fi nevoit să-şi înfrâneze o dorinţă. ♦ (pop.; despre părţile corpului) Atrofiat, paralizat. Mână seacă. 3. (În loc. adj.) De sec = de post, care nu este de dulce. 4. fig. Lipsit de conţinut, de sens, fără folos. ♢ loc. adv. În sec = în zadar, fără rost. 5. fig. (Adesea substantivat) Fără minte, prost. 6. fig. (Despre oameni şi manifestările lor; adesea adverbial) Lipsit de sensibilitate, de căldură; aspru, tăios, rece. 7. fig. (Rar) Tare, puternic, dârz. – lat. siccus.

Trimis de ionel_bufu, 21.07.2004. Sursa: DEX '98



Sec ≠ alcoolizat, umed

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



SEC adj. 1. v. secat. 2. v. arid. 3. v. uscat. (Tuse seacă.) 4. găunos, gol. (Nuci sec.) 5. (Transilv.) secăreţ, (Olt.) secăţiu. (Boabe de cereale sec.) 6. (reg.) sterp. (Varză seacă.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SEC adj. v. aspru, atrofiat, costeliv, degenerat, deşert, flămând, flămânzit, gol, înfometat, jigărit, nefertil, neîncărcat, nemâncat, neproductiv, neroditor, nesătul, paralizat, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, răstit, ridicat, sărac, secetos, sfrijit, simplu, slab, slăbănog, steril, sterp, uscat, uscăţiv, vid.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SEC adj., s. v. bleg, incapabil, infirm, invalid, nătăfleţ, nătărău, nătâng, necapabil, neghiob, neputincios, nerod, netot, prăpădit, prost, prostănac, schilod, slăbănog, stupid, tont, tontălău.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SEC s. v. post.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



lăsátul-sécului s. n.

Trimis de siveco, 13.01.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



sec adj. m., f. seácă; pl. m. şi f. seci

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SEC seácă (seci) 1) Care este lipsit de apă sau de umezeală; uscat. Teren sec. ♢ Tuse seacă tuse fără expectoraţie. Ger sec ger uscat, fără zăpadă. Vin sec vin nealcoolizat. A mânca de sec a posti. 2) şi fig. Care nu are nimic în interior; gol; deşert. Nucă seacă. ♢ Cap sec om prost. În sec a) în gol; b) în zadar. A înghiţi în sec a) a înghiţi fără a avea ce înghiţi; b) a-şi înfrâna o dorinţă. 3) (despre membre) Care nu funcţionează; atrofiat. Mână seacă. 4) şi adverbial (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de căldură sufletească; rece. /<lat. siccus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



sec (-eácă), adj. – 1. Uscat, fără apă. – 2. Gol, deşert. – 3. Privat, lipsit de. – 4. Prost, obtuz, tont. – 5. (Trans.) Slab, descărnat. – Mr., istr. sec, megl. seac. lat. sĭccus (Puşcariu 1569; REW 7897), cf. it. secco, prov., fr., cat. sec, sp., port. seco. Pentru ultimul sens, cf. ALR, I, 62. – Der. sec, s.n. (post, mîncare de post); seca, vb. (a usca, a deseca; a goli, a evacua; a se epuiza), mr. sec, sicare, istr. sec, din lat. sĭccāre (Puşcariu 1570; REW 7894); secăciu (var. secăţiv), adj. (uscăţiv), var. ca uscăţiv; secăciune, s.f. (uscăciune, secetă), pe care Candrea îl derivă din lat. sĭccatiōnem; secătui, (a epuiza); secătură, s.f. (fleac, moft, plantă; tont; meseriaş, netrebnic); secetă, s.f. (uscăciune), probabil de la *secet ‹ seca, ca tunet ‹ tuna, urlet ‹ urla etc. (der. din lat. sĭccĭtas, susţinută de Cihac, I, 251; Candrea, Éléments, 27; Puşcariu 1576; REW 7896, este improbabilă deoarece ne-am fi aşteptat la un *secetate); secetos, adj. (sec, arid). – Din rom. provin în mag. szék "vad" (Drăganu, Dacor., VII, 199), szécita "secetă" (Edelspacher 23).

Trimis de blaurb, 02.12.2008. Sursa: DER