sediţiune


sediţiune
SEDIŢIÚNE, sediţiuni, s.f. (livr.) Răzvrătire, revoltă, răscoală. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. sédition, lat. seditio, -onis.
Trimis de LauraGellner, 21.07.2004. Sursa: DEX '98

SEDIŢIÚNE s. v. răscoală, răsculare, răz-meriţă, răzvrătire, rebeliune, revoltă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

sediţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. sediţiúnii; pl. sediţiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SEDIŢIÚN//E sediţiunei f. livr. Acţiune violentă împotriva unei nedreptăţi; răzvrătire; revoltă; rebeliune; răscoală. /<fr. sédition
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SEDIŢIÚNE s.f. (Liv.) Revoltă, răzvrătire, răscoală. [pron. -ţi-u-. / cf. fr. sédition, lat. seditio].
Trimis de LauraGellner, 12.04.2007. Sursa: DN

SEDIŢIÚNE s. f. revoltă, răzvrătire, răscoală. (< fr. sédition, lat. seditio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • rebeliune — REBELIÚNE, rebeliuni, s.f. Act de violenţă sau de ameninţare gravă săvârşit faţă de un organ de stat sau de un reprezentant al lui, în scopul de a împiedica îndeplinirea atribuţiilor sale; p. ext. răzvrătire, revoltă. [pr.: li u ] – Din fr.… …   Dicționar Român

  • răscoală — RĂSCOÁLĂ, răscoale, s.f. 1. Răzvrătire spontană şi neorganizată a ţărănimii oprimate; revoltă, răzmeriţă. ♦ fig. Protest. 2. fig. Zarvă, agitaţie. – Din răscula. cf. sl. r a s c k o l a schismă, despărţire . Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • sediţios — SEDIŢIÓS, OÁSĂ, sediţioşi, oase, adj. (livr.) Care se revoltă împotriva unei autorităţi, care îndeamnă la răzvrătire, înclinat către răzvrătire, de răzvrătire. Strigăte sediţioase. [pr.: ţi os] – Din fr. séditieux, lat. seditiosus. Trimis de… …   Dicționar Român