seleniu

SELÉNIU s.m. Element chimic, metaloid negru-cenuşiu care se găseşte în natură în combinaţie cu sulful şi care se întrebuinţează în industria sticlei, a ceramicii şi la fabricarea celulelor fotoelectrice. [var.: selénium s.n.] – Din fr. sélénium.

Trimis de LauraGellner, 21.07.2004. Sursa: DEX '98



SELÉNIU s. seleniu cenuşiu v. seleniu metalic; seleniu metalic = seleniu cenuşiu.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



seléniu s. n. [-niu pron. -niu], art. seléniul; simb. Se

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SELÉNIU n. Metaloid solid negru-cenuşiu, asemănător cu sulful, întrebuinţat în industria sticlei, la vulcanizarea cauciucului etc. /<fr. sélénium

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SELÉNIU s.n. Metaloid negru-cenuşiu, cu proprietăţi chimice asemănătoare cu ale sulfului. [pron. -niu, var. selenium s.n. / < fr. sélénium].

Trimis de LauraGellner, 12.04.2007. Sursa: DN



SELÉNIU s. n. metaloid negru-cenuşiu, cu proprietăţi chimice asemănătoare cu ale sulfului. (< fr. sélénium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN