semăna

SEMĂNÁ², sémăn, vb. I. intranz. 1. A avea trăsături, calităţi, defecte comune cu altcineva sau cu altceva; a se asemui, a se asemăna. ♢ expr. A semăna cu cineva (sau cuiva) bucăţică ruptă (sau tăiată) ori a semăna ca două picături (de apă) = a semăna perfect cu cineva, a fi leit cu altul. 2. A părea, a arăta, a face impresia de... – lat. similare.

Trimis de RACAI, 16.04.2008. Sursa: DEX '98



SEMĂNÁ¹, sémăn, vb. I. tranz. 1. A pune sau a arunca sămânţa în pământul pregătit în prealabil, pentru a o face să încolţească şi să răsară; a însămânţa. ♦ (înv.) A vârî în pământ, a îngropa. ♦ (pop.) A arunca boabe de grâu, bomboane, stafide etc. în direcţia unei persoane de Anul nou sau la nuntă, însoţind gestul şi de o urare. 2. A pune din loc în loc; a presăra, a împrăştia, a risipi. 3. fig. A răspândi, a propaga idei, cunoştinţe, vrajbă etc. – lat. seminare.

Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98



SEMĂNÁ vb. 1. (agric.) a însămânţa, (prin Mold. şi Olt.) a sămânţa. (Au semăna orzul.) 2. (agric.) a pune. (Când semăna porumbul?) 3. v. răspândi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SEMĂNÁ vb. 1. a aduce, a se apropia, a se asemăna, a se asemui, (înv. şi pop.) a se lovi, (reg.) a se cumpăni, (înv.) a arăduce, a se închipui, a se podobi, a răduce. (semăna cu sora lui.) 2. v. părea.

Trimis de siveco, 18.03.2009. Sursa: Sinonime



SEMĂNÁ vb. v. difuza, împrăştia, îngropa, planta, populariza, propaga, propovădui, pune, răsădi, răspândi, sădi, transplanta.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



semăná (a însămânţa, a avea trăsături comune) vb., ind. prez. 1 sg. sémăn, 3 sg. şi pl. seámănă; conj. prez. 3 sg. şi pl. sémene

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SEMĂNÁ¹ seámăn tranz. 1) (seminţe de plante cultivate) A introduce în sol (pentru a încolţi şi a creşte); a însămânţa. semăna grâu. ♢ Culege ce-ai semănat se spune, când cineva trebuie să suporte consecinţele unor fapte de-ale sale. 2) pop. (persoane) A presăra cu seminţe de cereale dorind fericire în Noul An. 3) fig. A împrăştia uniform pe o suprafaţă. semăna flori în calea cuiva. 4) fig. (idei, gânduri, intrigi etc.) A face să devină cunoscut unui cerc larg de persoane; a răspândi; a propaga. /<lat. seminare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SEMĂNÁ² seámăn intranz. 1) A avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a se asemăna; a se asemui. Seamănă cu fratele său. ♢ semăna ca două picături de apă a avea foarte multe trăsături comune. 2) A avea aparenţa (de); a fi în aparenţă; a da semne (de); a părea; a se arăta. /<lat. similare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



semăná (-eámăn, -át), vb. – 1. A însămînţa. – 2. A împrăştia, a risipi. – 3. A răspîndi, a propaga. – var. Mold. sămăna. Mr. seamîn, siminare, megl. sęmin(are), istr. semiru. lat. sēmĭnāre (Puşcariu 1505; REW 7807), cf. it. seminare, prov. semenar, fr. semer, sp. sembrar, port. semear. – Der. semănat, s.n. (insămînţare; obicei folcloric de Anul Nou care constă în a arunca înspre oameni grîu sau orez, în semn de abundenţă); semănător, s.m. (muncitor agricol care seamănă); semănătoare, s.f. (femeie care seamănă, maşină agricolă care seamănă); semănătură, s.f. (însămînţare, loc semănat). – cf. sămînţă.

Trimis de blaurb, 04.12.2008. Sursa: DER



semăná (-eámăn, -át), vb. – 1. A se asemui, a avea asemănăre. – 2. A părea, a arăta. – var. Mold. sămăna. Mold. seamin, siminare. lat. sĭmĭlāre (Puşcariu 1504; REW 7925), cf. it. (somigliare), prov., cat. semblar, fr. sembler, sp. (semejar), port. (semelhar). cf. şi Sneyders de Vogel, Les mots d’identité dans les langues rom., Groningen 1947, 113-18. Der. seamăn, s.n. (asemănare), deverbal (după REW 7928 din lat. sĭmĭlis); semen, s.m. (aproapele), sing. reconstituit după pl. semeni al cuvîntului anterior; semănător, adj. (al fel, comparabil). – cf. asemăna. – Din rom. provine rut. samanaty (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 409).

Trimis de blaurb, 04.12.2008. Sursa: DER