seninătate


seninătate
SENINĂTÁTE s.f. 1. Calitate a cerului senin; limpezime, claritate. 2. fig. Expresie liniştită a chipului, a ochilor. ♦ Calm, linişte sufletească. – Senin + suf. -ătate.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SENINĂTÁTE s. albastru, albăstrime, azur, clari-tate, limpezime, senin, (rar) limpeziş, (înv. şi reg.) seninat, (reg.) vineţie, (Mold. şi Bucov.) sineală, (înv.) senineală. (seninătate cerului.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

SENINĂTÁTE s. v. astâmpăr, calm, linişte, odihnă, pace, repaus, tihnă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

seninătáte s. f., g.-d. art. seninătăţii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SENINĂTÁTE f. 1) Stare a cerului senin; limpezime. 2) Expresie plină de linişte sufletească; mină calmă. [G.-D. seninătăţii] /senin + suf. seninătateătate
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • seninãtáte — s. f., g. d. art. seninãtäţii …   Romanian orthography

  • senin — SENÍN, Ă, senini, e, adj., s.n. 1. adj. (Despre cer) Fără nori, limpede, clar; liniştit. ♦ Luminos. 2. fig. (Despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Care exprimă linişte, mulţumire sufletească; netulburat, luminos,… …   Dicționar Român

  • luminozitate — LUMINOZITÁTE, luminozităţi, s.f. 1. Însuşire a unui corp de a fi luminos (I 1); strălucire. ♦ (fiz.) Caracteristică a instrumentelor optice, exprimată prin raportul dintre iluminarea imaginii unui obiect şi strălucirea obiectului. ♦ (astron.)… …   Dicționar Român

  • limpezime — LIMPEZÍME, limpezimi, s.f. 1. Calitatea de a fi limpede; claritate, limpeziciune. 2. Întinderea limpede a văzduhului, seninul cerului; limpeziş. 3. Claritate, precizie (în ceea ce spune sau scrie cineva); explicitate. – Limpezi + suf. ime. Trimis …   Dicționar Român

  • limpeziş — LIMPEZÍŞ, limpezişuri, s.n. (Rar) 1. Întindere de apă limpede. 2. Suprafaţă de teren netedă, lipsită de vegetaţie; loc deschis. 3. Întinderea limpede a cerului; limpezime. – Limpezi + suf. iş. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • radios — RADIÓS, OÁSĂ, radioşi, oase, adj. 1. Care străluceşte, răspândind raze de lumină; luminos, strălucitor. 2. fig. (Despre figura omenească) Care exprimă seninătate, veselie, fericire; (despre oameni) cu expresie de fericire; voios, senin, încântat …   Dicționar Român

  • albastru — ALBÁSTRU, Ă, albaştri, stre, adj., s.n. 1. adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ fig. Melancolic, trist, sumbru. ♢ expr. Inimă albastră = a) suflet trist, p. ext. tristeţe, jale; b) necaz, mânie, furie. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare …   Dicționar Român

  • albăstrime — ALBĂSTRÍME, (2) albăstrimi, s.f. 1. Calitatea de a fi albastru; culoare albastră. 2. Întindere de culoare albastră; spaţiu albastru. 3. (înv., peior.) Termen cu care ţăranii numeau uneori pe cei îmbrăcaţi orăşeneşte; p. ext. ciocoime. – Albastru… …   Dicționar Român

  • astâmpăr — ASTẤMPĂR s.n. sg. Odihnă, linişte, tihnă, pace. ♢ Fără astâmpăr = a) loc. adv. necontenit, întruna; b) loc. adj. neastâmpărat. [var.: (pop.) stấmpăr s.n.] – Din astâmpăra (derivat regresiv) …   Dicționar Român

  • azur — AZÚR s.n. (livr.) Culoare albastră deschisă; p. ext. albastrul cerului. – Din fr. azur, lat. azzurum. Trimis de ana zecheru, 09.09.2008. Sursa: DEX 98  AZÚR s. v. seninătate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român