sepulcru


sepulcru
SEPÚLCRU, sepulcre, s.n. (livr.) Mormânt. – Din fr. sépulcre.
Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98

sepúlcru s. n., art. sepúlcrul; pl. sepúlcre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SEPÚLCR//U sepulcrue n. Loc unde este înmormântat corpul unui decedat; mormânt. /<fr. sépulcre, lat. sepulcrum
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SEPÚLCRU s.n. (Latinism) Mormânt. [< lat. sepulcrum].
Trimis de LauraGellner, 15.04.2007. Sursa: DN

SEPÚLCRU s. n. mormânt. (< lat. sepulcrum)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • sepolcro — se·pól·cro s.m. 1. CO costruzione funebre di particolare valore artistico eretta spec. in onore di personaggi illustri: il sepolcro di Galileo in Santa Croce | scendere nel sepolcro, morire Sinonimi: tomba. 2. TS lit. impropr., nella liturgia… …   Dizionario italiano

  • sepulcral — SEPULCRÁL, Ă, sepulcrali, e, adj. (livr.) 1. Care aparţine mormântului, privitor la mormânt. 2. Ca de mort. – Din fr. sépulcral, lat. sepulcralis. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SEPULCRÁL adj. funebru, mormântal. (Cu un glas… …   Dicționar Român