seriozitate

seriozitate
SERIOZITÁTE s.f. 1. Însuşirea, calitatea de a fi serios; p. ext. comportare, ţinută care denotă această însuşire; gravitate, importanţă, însemnătate. ♢ loc. adv. Cu seriozitate sau cu toată seriozitatea = a) cu mare atenţie, cu conştiinciozitate, temeinic; b) cu convingere, cu tărie, dinadins; c) (în construcţie cu verbe ca "a zice", "a spune" etc.) cu ton profund, cu gravitate, cu pătrundere, convins. ♦ Expresie a figurii lipsită de veselie, de zburdălnicie. 2. Profunzime, intensitate; temeinicie, autenticitate. ♦ Calitate a ceea ce necesită o deosebită atenţie, o deosebită grijă; gravitate. Seriozitatea momentului. ♦ Calitatea a ceea ce este lucrat, executat cu conştiinciozitate, cu atenţie. [pr.: -ri-o-] – Serios + suf. -itate.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SERIOZITÁTE s. 1. (înv.) serios. (Se poartă cu o seriozitate demnă de remarcat.) 2. gravitate, solemnitate. (seriozitate făcu loc jovialităţii.) 3. severitate. (seriozitate liniilor feţei.) 4. maturitate, profunzime, temeinicie. (seriozitate gândirii, a sentimentelor cuiva.) 5. soliditate, tărie, temeinicie. (seriozitate obiecţiei, a argumentării sale.) 6. v. capacitate. 7. adâncime, importanţă, însemnătate, profunzime. (seriozitate prefacerilor survenite.) 8. importanţă, însemnătate, valoare. (seriozitate contribuţiei sale.) 9. gravitate, pericol, periculozitate, primejdie, (rar) severitate. (seriozitate bolii de care suferă.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

seriozitáte s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. seriozităţii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SERIOZITÁT//E f. Caracter serios. seriozitateea situaţiei.Cu seriozitate (sau cu toată seriozitateea) a) într-un mod foarte conştiincios; b) cu convingere. [G.-D. seriozităţii; Sil. -ri-o-] /<lat. seriositas, seriozitateatis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SERIOZITÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi serios; ţinută, comportare care denotă această însuşire. ♦ Mină serioasă, gravitate. 2. Profunzime; temeinicie. 3. Parte gravă, importantă a unui lucru. [pron. -ri-o-. / cf. germ. Seriosität].
Trimis de LauraGellner, 15.04.2007. Sursa: DN

SERIOZITÁTE s. f. 1. însuşirea de a fi serios; ţinută, comportare care denotă această însuşire. ♢ mină serioasă, gravitate. 2. profunzime; temeinicie. 3. parte gravă, importantă a unui lucru. (< germ. Seriosität)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • serios — SERIÓS, OÁSĂ, serioşi, oase, adj., adv., s.n. I. adj. 1. Care are un caracter grav, sobru; lipsit de superficialitate; care nu se ţine de frivolităţi, de glume; aşezat, ponderat. ♢ Care convinge, care corespunde unui caracter sobru. ♦ Care are o… …   Dicționar Român

  • gravitate — GRAVITÁTE s.f. 1. Aspect extrem de important prin consecinţele neplăcute, primejdioase pe care le poate avea. 2. Seriozitate, severitate, sobrietate extremă (în manifestări, atitudini etc.). 3. (Rar) Greutate, asprime. 4. Gravitaţie. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • maturitate — MATURITÁTE s.f. Stare de deplină dezvoltare (fizică şi intelectuală); calitatea de a fi matur; p.ext. perioadă din viaţa omului între tinereţe şi bătrâneţe. ♦ (biol.) Stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a unui organism întreg. ♦ Stare de …   Dicționar Român

  • solemnitate — SOLEMNITÁTE, solemnităţi, s.f. 1. Însuşire a ceea ce este solemn; ceremonial care însoţeşte îndeplinirea unui act solemn. ♦ Măreţie, seriozitate, gravitate, sobrietate. 2. Act solemn săvârşit cu fast. ♦ Ceremonie publică pentru sărbătorirea sau… …   Dicționar Român

  • frivol — FRIVÓL, Ă, frivoli, e, adj. (Despre oameni) Care este preocupat de lucruri neserioase, care umblă după plăceri uşoare; uşuratic. ♦ (Despre lucruri, fapte, atitudini) Lipsit de seriozitate, de temeinicie, de importanţă. – Din fr. frivole, it.… …   Dicționar Român

  • profund — PROFÚND, Ă, profunzi, de, adj. 1. (Despre oameni) Înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înţelegere; care analizează temeinic lucrurile; pătrunzător, perspicace; (despre înţelegerea, despre gândurile, judecăţile, creaţiile etc. omului) care …   Dicționar Român

  • soliditate — SOLIDITÁTE s.f. Stare a corpurilor solide; proprietate a corpurilor solide de a opune rezistenţă la schimbarea formei şi a volumului lor; tărie, duritate, rezistenţă. ♦ fig. Temeinicie, seriozitate. – Din fr. solidité, lat. soliditas, atis.… …   Dicționar Român

  • uşor — UŞÓR1, uşori, s.m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porţii sau ale uşii; părţile laterale ale tocului uşii sau ferestrei. [var.: usciór, uşciór s.m.] – lat. osteolum. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • diletantism — DILETANTÍSM s.n. Faptul de a se ocupa ca diletant de o ramură a artei, a ştiinţei sau a tehnicii. ♦ (peior.) Lipsă de pregătire temeinică, de seriozitate sau de însuşiri necesare, dovedite de cineva în propriul domeniu de activitate. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • futil — FUTÍL, Ă, futili, e, adj. (livr.) Lipsit de valoare, de importanţă, de interes; inutil, lipsit de seriozitate, neserios, frivol. – Din fr., it. futile, lat. futilis. Trimis de aralia, 28.04.2004. Sursa: DEX 98  FUTÍL adj. v. fluşturatic,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”