sertar

SERTÁR, sertare, s.n. 1. Parte a unei mobile (birou, scrin etc.) în formă de cutie, care se poate trage în afară. 2. Organ de maşină care, prin deplasările sale, permite intrarea şi ieşirea agentului motor (abur, aer comprimat etc.) în şi din cilindrul unui motor. ♦ Element în formă de placă folosit la construcţia unor robinete pe care le închide şi le deschide, deplasându-se într-o mişcare de translaţie în lungul axei lui; vană. [var.: saltár s.n.] – Din ngr. sirtári.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



SERTÁR s. 1. (franţuzism rar) tiroar, (înv. şi reg.) sicriu, (Ban. şi Transilv.) ladă, (Transilv.) pui, puiuc, (Transilv. şi Ban.) pult, (Bucov., Mold. şi Transilv.) şufladă. (sertarul mesei.) 2. cutie. (sertar de la tejghea.) 3. (tehn.) registru, şuber, ventil. (sertar la o conductă.) 4. (tehn.) vană. (sertar pentru reglarea circulaţiei unui fluid.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



sertár s. n., pl. sertáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SERTÁR sertare n. 1) Ladă mică la o mobilă care se poate trage în afară. 2) Organ de maşină care, printr-o mişcare de alunecare, deschide şi închide secţiunea de acces al unui fluid. /<ngr. syrtari

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



sertár (-re), s.n. – Cutie, parte a unei mobile care se trage afară. – var. sărtar, săltar. Mr. sirtare. ngr. συράτί (Cihac, II, 694; Densusianu, rom., XXXIII, 286; Graur, BL, V, 77).

Trimis de blaurb, 06.12.2008. Sursa: DER