serviciu

serviciu
SERVÍCIU, servicii, s.n. 1. Acţiunea de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. 2. Ocupaţie pe care o are cineva în calitate de salariat; slujbă. 3. Subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc., cuprinzând mai multe secţii. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinaţie specială. – fr. service (lat. lit. servitium).
Trimis de witch, 22.02.2005. Sursa: DLRM

SERVÍCIU, servicii, s.n. 1. Acţiunea, faptul de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. ♢ expr. A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a sluji, a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc. ♦ (În construcţie cu verbele "a face", "a aduce") Faptă, acţiune care serveşte, avantajează pe cineva; îndatorire, obligaţie. ♢ expr. A face un prost (sau un rău) serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) un rău. ♦ Scară de serviciu = scară secundară într-un imobil (pentru acces la dependinţe). 2. Ocupaţie pe care o are cineva în calitate de angajat; slujbă. ♦ Îndatorire care revine cuiva în calitate de angajat; îndeplinirea acestei îndatoriri. ♢ Serviciu militar = stagiu la care sunt obligaţi, prin lege, cetăţenii unui stat pentru a se instrui din punct de vedere militar în rândurile forţelor armate. Serviciu comandat = însărcinare, atribuţie, misiune specială încredinţată cuiva spre executare. Serviciu divin (sau religios) = slujbă religioasă. ♢ expr. (Despre angajaţi, ostaşi, elevi) (A fi) de serviciu = (a fi) însărcinat cu o misiune specială în cadrul obligaţiilor profesionale. A intra în serviciu = a deveni salariat. ♦ Funcţie. Serviciu de casier. 3. Subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc. cuprinzând mai multe secţii; p. ext. colectivul de muncă corespunzător. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinaţie specială. Serviciu de cafea. 5. Mulţime ordonată în timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic. 6. (Sport) Punere în joc a mingii. – Din fr. service, lat. servitium.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Serviciu ≠ deserviciu
Trimis de siveco, 08.02.2009. Sursa: Antonime

SERVÍCIU s. 1. funcţie, post, slujbă, (înv. şi reg.) posluşanie, (reg.) servit, (prin Mold.) breaslă, (înv.) cin, huzmet, mansup, (înv., în Transilv.) tistie, tisturie. (Avea un serviciu modest.) 2. (mil.) serviciu militar v. armată. 3. (bis.) ceremonie, oficiu, slujbă. (serviciu divin.) 4. (SPORT) (rar) servă. (Cine e la serviciu ?) 5. v. domeniu. 6. (pop.) priinţă, (înv.) slujbă. (I-a făcut un real serviciu.) 7. v. ajutor. 8. folos. (A adus imense serviciuii ştiinţei.)
Trimis de siveco, 18.02.2009. Sursa: Sinonime

servíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. servíciul; pl. servícii, art. servíciile (sil. -ci-i-)
Trimis de siveco, 14.07.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

SERVÍCI//U serviciui n. 1) Muncă efectuată în timpul unei activităţi; slujbă. ♢ A fi (sau a se pune) în serviciuul cuiva (sau a ceva) a servi unei persoane sau unei cauze. A face cuiva un serviciu a ajuta pe cineva. A face un prost (sau un rău) serviciu cuiva a pricinui cuiva un rău, o neplăcere (neintenţionat). A intra în serviciu a se angaja la lucru. (A fi) de serviciu a îndeplini însărcinări speciale la locul de muncă. 2) Domeniu special de activitate. serviciu meteorologic.serviciu divin (sau religios) ceremonie rituală bisericească. 3) Garnitură de obiecte utilizate pentru a servi masa. serviciu de ceai. serviciu de cafea. [Sil. -ciu] /<fr. service, lat. servitium
Trimis de siveco, 14.03.2009. Sursa: NODEX

SERVÍCIU s.n. 1. Acţiunea, faptul de a servi, de a sluji. ♦ Slujbă, post, funcţie. ♦ A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, unei cauze etc. 2. Secţie administrativă a unei instituţii, a unei întreprinderi etc. ♦ Personalul care încadrează o astfel de secţie. 3. Serviciu militar = stagiu militar. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ A face un rău serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) o neplăcere. ♦ Scară de serviciu = scară secundară într-un imobil. 5. Succesiunea în timp a regimurilor de funcţionare ale unui sistem tehnic împreună cu duratele lor. ♦ Ansamblu de instalaţii tehnice care concurează la desfăşurarea în bune condiţii a unei activităţi tehnice, industriale sau publice principale. 6. Totalitatea tacâmurilor, porţelanurilor, sticlăriei din aceeaşi garnitură în care se serveşte mâncarea la masă. 7. (În diverse sporturi) Punerea în joc a mingii. [pron. -ciu, pl. -ii. / < fr. service, it. servizio, lat. servitium].
Trimis de LauraGellner, 18.04.2007. Sursa: DN

SERVÍCIU s. n. 1. Acţiunea, faptul de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. ♦ slujbă, post, funcţie. o a fi (sau a se pune) în serviciu ul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de serviciu = listă a posturilor, a funcţiilor ocupate de un funcţionar, de un militar. 2. Secţie administrativă a unei instituţii, întreprinderi etc. ♦ (pl.) sector al economiei în care se desfăşoară o activitate utilă, menită să satisfacă anumite nevoi sociale. 3. serviciu militar = stagiu militar; serviciu comandat = misiune specială încredinţată cuiva spre executare. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ a face un rău serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) o neplăcere. ♦ scară de serviciu = scară secundară într-un imobil. 5. Succesiunea în timp a regimurilor de funcţionare ale unui sistem tehnic împreună cu duratele lor. ♦ ansamblu de instalaţii tehnice care concurează la desfăşurarea în bune condiţii a unei activităţi tehnice, industriale sau publice principale. 6. Garnitură de vase, de sticlărie, de lenjerie de masă. 7. serviciu divin = slujbă religioasă. 8. (sport) Punerea în joc a mingii. (< fr. service, lat. servitium)
Trimis de raduborza, 14.03.2009. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • servíciu — s. n. [ ciu pron. cìu], art. servíciul; pl. servícii, art. servíciile (sil. ci i ) …   Romanian orthography

  • oficiu — OFÍCIU, oficii, s.n. 1. Denumire dată unor servicii ale unor întreprinderi sau instituţii; serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. 2. Îndatorire (specială), funcţie, slujbă. ♢ loc. adj. şi adv. Din oficiu = (care este) în… …   Dicționar Român

  • slujbă — SLÚJBĂ, slujbe, s.f. I. 1. Îndeletnicire de oarecare durată şi limitată la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o întreprindere de stat sau particulară şi care este remunerată cu o anumită sumă de bani; serviciu, funcţie, post. ♢… …   Dicționar Român

  • deservi — DESERVÍ1, deservesc, vb. IV. tranz. A face cuiva un rău serviciu, a acţiona în dauna cuiva, a nu servi cum trebuie. – Din fr. desservir. Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX 98  DESERVÍ2, deservesc, vb. IV. tranz. 1. A presta un… …   Dicționar Român

  • registratură — REGISTRATÚRĂ, registraturi, s.f. Serviciu într o instituţie, întreprindere etc. unde se înregistrează corespondenţa intrată şi ieşită; biroul, localul unde funcţionează acest serviciu. – Din germ. Registratur. Trimis de IoanSoleriu, 07.07.2004.… …   Dicționar Român

  • contraserviciu — CONTRASERVÍCIU, contraservicii, s.n. 1. Serviciu făcut în schimbul altui serviciu. 2. (Rar) Deserviciu. – Contra1 + serviciu. Trimis de ionel bufu, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  CONTRASERVÍCIU s. v. deserviciu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • inspectorat — INSPECTORÁT, inspectorate, s.n. 1. Serviciu care are sarcina de a inspecta activitatea unor unităţi subordonate; localul în care funcţionează un asemenea serviciu. 2. Funcţia de inspector; perioadă de timp în care cineva îşi exercită această… …   Dicționar Român

  • sluji — SLUJÍ, slujesc, vb. IV. intranz. 1. 1. A fi angajat, a munci în gospodăria sau în familia cuiva; (înv.) a ocupa o funcţie publică. ♦ (pop.) A şi face serviciul militar. ♦ tranz. A munci pentru altul, a fi la dispoziţia unui stăpân. ♦ refl. A se… …   Dicționar Român

  • administrator — ADMINISTRÁTOR, OÁRE, administratori, oare, s.m. şi f. Persoană care administrează, care conduce o administraţie sau un serviciu de administraţie. ♦ Persoană care conduce un serviciu în administraţia statului. – Din fr. administrateur, lat.… …   Dicționar Român

  • cart — CART1, carturi, s.n. 1. Serviciu de patru ore, executat permanent, pe schimburi, pe bordul unei nave, de membrii echipajului. 2. A 32 a parte din roza vânturilor, adică 11¼ grade. – Din fr. quart. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”