sfeştanie

sfeştanie
SFEŞTÁNIE, sfeştanii, s.f. Slujbă religioasă oficiată de preot la începerea unei activităţi, la darea în folosinţă a unei construcţii etc. sau la diferite cerinţe ale credincioşilor, constând în rugăciuni şi în stropirea cu apă sfinţită. [var.: (reg.) feştánie s.f.] – Din sl. [o]svenštenije.
Trimis de dante, 21.07.2004. Sursa: DEX '98

SFEŞTÁNIE s. (BIS,) consacrare, sfinţire, târnoseală, târnosire, (înv.) obnovlenie, rodină, sfinţenie, târnosanie, târnositură. (sfeştanie unei biserici.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

sfeştánie s. f. (sil. -ni-e), art. sfeştánia (sil. -ni-a), g.-d. art. sfeştániei; pl. sfeştánii, art. sfeştániile (sil. -ni-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SFEŞTÁNI//E sfeştaniei f. Slujbă religioasă oficiată la cererea credincioşilor pentru a sfinţi ceva (o casă, o fântână etc.). [G.-D. sfeştaniei; Sil. -ni-e] /<sl. (o)svenštenije
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • feştanie — FEŞTÁNIE s.f. v. sfeştanie. Trimis de LauraGellner, 03.11.2008. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • obnovlenie — OBNOVLÉNIE s. v. consacrare, sărbătorire, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, târno sire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • osfeştanie — osfeştánie, osfeştánii, s.f. (înv.) sfeştanie. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • rodină — RÓDINĂ, rodini, s.f. (pop.) Dar adus femeii care a născut. [var.: (rar) ródin s.n.] – Din ngr. rodyny. Trimis de romac, 27.05.2004. Sursa: DEX 98  RÓDINĂ s. v. consacrare, creaţie, facere, geneză, lăuzie, post partum, rugină, sfeştanie, sfinţire …   Dicționar Român

  • sfinţenie — SFINŢÉNIE s.f. Calitate a ceea ce este sfânt. ♢ loc. adv. Cu sfinţenie = cu evlavie; p. ext. cu exactitate, cu scrupulozitate; corect. – Sfânt + suf. enic. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SFINŢÉNIE s. (livr.) sanctitate, (rar)… …   Dicționar Român

  • sfinţire — SFINŢÍRE, sfinţiri, s.f. Acţiunea de a (se) sfinţi1 şi rezultatul ei. ♦ (înv.) Consfinţire, consacrare. – v. sfinţi1. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SFINŢÍRE s. (bis.) 1. canonizare, (livr.) sacrali zare, sacralizaţie, sanctificare …   Dicționar Român

  • sfânt — SFẤNT, Ă, sfinţi, te, adj., subst. I. adj. 1. Epitet dat divinităţii, considerată ca întruchipând suprema perfecţiune şi puritate. ♦ Epitet dat celor sanctificaţi de biserică. ♢ Sfântul părinte = titlu dat papei de către catolici. ♦ (Rar; despre… …   Dicționar Român

  • târnosanie — TÂRNOSÁNIE s. v. consacrare, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, târnosire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • târnosire — TÂRNOSÍRE, târnosiri, s.f. Acţiunea de a târnosi şi rezultatul ei; ritual de inaugurare, de sfinţire a unei biserici; târnoseală (1). – v. târnosi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TÂRNOSÍRE s. (bis.) consacrare, sfeştanie,… …   Dicționar Român

  • târnositură — TÂRNOSITÚRĂ s. v. consacrare, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, târnosire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”