sfinţire

sfinţire
SFINŢÍRE, sfinţiri, s.f. Acţiunea de a (se) sfinţi1 şi rezultatul ei. ♦ (înv.) Consfinţire, consacrare. – v. sfinţi1.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SFINŢÍRE s. (bis.) 1. canonizare, (livr.) sacrali-zare, sacralizaţie, sanctificare, (înv.) sacrare, sanctificaţie. (sfinţire unui martir.) 2. consacrare, sfeştanie, târnoseală, târnosire, (înv.) obnovlenie, rodină, sfinţenie, târnosanie, târnositură. (sfinţire unei biserici.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

SFINŢÍRE s. v. amurg, apus, asfinţit, biserică, casa domnului, consacrare, consfin-ţire, fixare, hirotonie, hirotonire, hirotonisire, înserare, seară, stabilire, statornicire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

sfinţíre s. f., g.-d. art. sfinţírii; pl. sfinţíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • consfinţire — CONSFINŢÍRE, consfinţiri, s.f. Acţiunea de a consfinţi; stabilire, consacrare. – v. consfinţi. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CONSFINŢÍRE s. 1. consacrare, fixare, stabilire, statornicire, (înv.) sfinţire. (consfinţire unui obicei.) …   Dicționar Român

  • sânţire — sânţíre, sânţíri, s.f. (înv.) 1. hirotonire (ridicare la treapta preoţiei). 2. dobândire a harului divin (prin practici religioase); sfinţire. 3. inaugurare, sfinţire a unei biserici; târnosire. Trimis de blaurb, 24.11.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • târnosi — TÂRNOSÍ, târnosesc, vb. IV. tranz. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici; a sfinţi. – Din scr. tronosati. Trimis de LauraGellner, 25.06.2004. Sursa: DEX 98  TÂRNOSÍ vb. (bis.) a consacra, a sfinţi. (A târnosi o… …   Dicționar Român

  • târnosire — TÂRNOSÍRE, târnosiri, s.f. Acţiunea de a târnosi şi rezultatul ei; ritual de inaugurare, de sfinţire a unei biserici; târnoseală (1). – v. târnosi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TÂRNOSÍRE s. (bis.) consacrare, sfeştanie,… …   Dicționar Român

  • biserică — BISÉRICĂ, biserici, s.f. 1. Clădire destinată celebrării unui cult creştin. ♢ expr. A lua calea bisericii = a deveni evlavios, pios. A (nu) fi uşă de biserică = a (nu) respecta morala religioasă, a (nu) şi îngădui abateri de la morala religioasă …   Dicționar Român

  • canonizare — CANONIZÁRE, canonizări, s.f. Faptul de a canoniza. – v. canoniza. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CANONIZÁRE s. v. sfinţire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  canonizáre s. f., g. d. art. canonizării; …   Dicționar Român

  • desatanizare — DESATANIZÁRE s. f. exorcizare, sfinţire. (< de1 satan/ic/ + iza) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • hierurgie — HIERURGÍE s. f. serviciu divin de binecuvântare şi sfinţire a omului şi a firii înconjurătoare. (< fr. hiérurgie) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • hirotonisire — HIROTONISÍRE, hirotonisiri, s.f. Acţiunea de a hirotonisi şi rezultatul ei; hirotonie, hirotonire. – v. hirotonisi. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HIROTONISÍRE s. (bis.) hirotonie, hirotonire, (pop.) sfinţire, (înv.) sfânţitură.… …   Dicționar Român

  • maslu — MÁSLU, masluri, s.n. Slujbă religioasă creştină care se oficiază pentru un om grav bolnav sau la anumite sărbători bisericeşti şi la care se face ungerea cu mir; slujbă bisericească de sfinţire a untdelemnului pentru mir, oficiată în miercurea… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”