batózã — s. f., g. d. art. batózei; pl. batóze … Romanian orthography
maşină — MAŞÍNĂ, maşini, s.f. 1. Sistem tehnic alcătuit din piese cu mişcări determinate, care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, maşinărie. ♢ Maşină… … Dicționar Român
treierătoare — TREIERĂTOÁRE s. v. batoză. Trimis de siveco, 02.06.2008. Sursa: Sinonime TREIERĂTOÁRE s. v. tăvălug, vălătuc. Trimis de siveco, 02.06.2008. Sursa: Sinonime treierătoáre (muncitoare) s. f., g. d. art. treierătoárei; pl. treierătoáre … Dicționar Român
treierător — TREIERĂTÓR, OÁRE, treierători, oare, subst. 1. s.m. şi f. Muncitor care lucrează la batoză. 2. s.f. Maşină de treierat; batoză. [pr.: tre ie ] – Treiera + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 secerătoáre treierătoáre s.… … Dicționar Român
uium — UIÚM, uiumuri, s.n. Cantitate procentuală de făină sau de grăunţe reţinută la batoză, la moară etc. drept plată în natură pentru măcinat, treierat etc; vamă (1). [pr.: u ium] – Din bg. ujem, scr. ujam. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
batozar — BATOZÁR, batozari, s.m. (Rar) Muncitor care asigură funcţionarea batozei. – Batoză + suf. ar. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 batozár s. m., pl. batozári Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
biter — BÍTER subst. Nume dat unui lichior amar, consumat ca aperitiv. [pr.: bităr] – Din germ. Bitter. cf. fr. b i t t e r. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 bíter s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
grohăitor — GROHĂITÓR, OÁRE, grohăitori, oare, adj., s.n. 1. adj. Care grohăie. 2. s.n. (pop.) Batoză (de păioase). [pr.: hă i ] – Grohăi + suf. tor. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 grohăitór … Dicționar Român
scuturător — SCUTURĂTÓR, scuturătoare, s.n. 1. Maşină care serveşte la separarea şi la eliminarea impurităţilor dintr un material fibros. 2. Batoză care sortează materialul treierat şi elimină paiele lungi. – Scutura + suf. ător. Trimis de ionel bufu,… … Dicționar Român
tobă — TÓBĂ, tobe, s.f. 1. Instrument muzical de percuţie, format dintr un cilindru scurt, larg şi gol, de lemn sau de metal, pe fundurile căruia este întinsă câte o membrană de piele, care, lovită (cu două baghete), produce sunete. ♢ expr. A bate toba … Dicționar Român