sfântuleţ

sfântuleţ
SFÂNTULÉŢ, sfântuleţi, s.m. (pop.) Sfinţişor. – Sfânt + suf. -uleţ.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SFÂNTULÉŢ s. (bis.) sfinţişor, (pop.) sântuleţ.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

sfântuléţ s. m., pl. sfântuléţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

sfântuléţ, sfântuléţi, s.m. (pop.) 1. sfinţişor. 2. om făţarnic.
Trimis de blaurb, 11.12.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • sfinţişor — SFINŢIŞÓR, sfinţişori, s.m. 1. (ir.) Diminutiv al lui sfânt (II 2). 2. (reg.; la pl.) Mucenici (2). – Sfânt + suf. işor. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SFINŢIŞÓR s. (bis.) 1. sfântuleţ, ( …   Dicționar Român

  • sântuleţ — SÂNTULÉŢ, sântuleţi, s.m. (pop.) Diminutiv al lui sânt. – Sânt + suf. uleţ. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SÂNTULÉŢ s. v. sfinţişor, sfântuleţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  sântuléţ s. m …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”