sfârşi

SFÂRŞÍ, sfârşesc, vb. IV. 1. tranz. A duce la capăt un lucru, o activitate; a termina, a isprăvi; a pune capăt la ceva, a încheia, a înceta. ♢ loc. adv. Pe sfârşite = aproape gata, pe terminate. ♢ expr. (intranz.) A sfârşi cu ceva = a nu se mai ocupa cu ceva, a nu mai vorbi de ceva. A sfârşi cu cineva = a rupe relaţiile cu cineva, a se supăra pe cineva. ♦ A termina de vorbit, a nu mai avea nimic de spus; a încheia cele spuse. ♦ (reg.) A înfăptui, a realiza. ♦ A consemna până la sfârşit; a epuiza. 2. refl. şi intranz. A ajunge la capăt, a lua sfârşit, a se termina. ♦ (Despre obiecte) A se termina cu... ♦ intranz. (Despre oameni) A ajunge într-un anume fel, într-o anumită situaţie; (urmat de un infinitiv precedat de prep. "prin") a ajunge să... Ei sfârşeau prin a se convinge. 3. refl. A-şi pierde viaţa, a se prăpădi, a muri. ♢ tranz. A omorî. 4. refl. A avea o senzaţie de sfârşeală, de leşin; a fi istovit, sleit de puteri. – Din sl. sŭvŭršiti.

Trimis de dante, 21.07.2004. Sursa: DEX '98



A (se) sfârşi ≠ a (se) începe, a (se) naşte, a începe

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



SFÂRŞÍ vb. 1. v. termina. 2. a finaliza, a isprăvi, a încheia, a termina, (livr.) a fini. (A sfârşi o lucrare începută.) 3. v. desăvârşi. 4. v. încheia. 5. a isprăvi, a încheia, a închide, a termina. (Să sfârşi discuţia.) 6. v. conchide. 7. v. ieşi. 8. a se încheia, a se termina, (înv. şi pop.) a se petrece, (înv. şi reg.) a se obârşi. (Toate trec şi se sfârşi.) 9. v. absolvi. 10. v. solda. 11. v. lichida. 12. a înceta, a pieri. (Fericirea lui s-a sfârşi.) 13. a se duce, a se încheia, a se termina, a trece. (S-a sfârşi şi vacanţa!) 14. v. expira. 15. v. consuma. 16. v. înceta. 17. v. muri. 18. v. extenua. 19. v. lihni.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SFÂRŞÍ vb. v. asasina, devasta, distruge, îndeplini, înfăptui, nimici, omorî, pârjoli, prăpădi, pustii, realiza, suprima, ucide.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



sfârşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sfârşésc, imperf. 3 sg. sfârşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sfârşeáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SFÂRŞ//Í sfârşiésc tranz. 1) (acţiuni) A duce până la capăt; a isprăvi; a termina; a dovedi; a încheia. ♢ A o sfârşi rău a termina o activitate printr-un eşec. 2) pop. A face să se sfârşească; a lipsi de viaţă; a omorî; a ucide; a răpune; a mântui. ♢ sfârşi cu cineva a) a rupe relaţiile cu cineva; b) a omorî pe cineva. /<sl. suvurušiti, svrusiti

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE SFÂRŞ//Í mă sfârşiésc intranz. 1) A ajunge până la capăt; a se încheia; a se isprăvi; a se termina. 2) A avea drept sfârşit; a se încheia; a se termina. 3) A pierde forţa şi energia ajungând într-o stare de slăbiciune totală; a nu avea puteri; a se epuiza; a se extenua; a se consuma; a se istovi. 4) (despre persoane) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viaţă; a muri; a deceda; a răposa. /<sl. suvurušiti, svrusiti

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



sfîrşí (-şésc, -ít), vb. – 1. A termina, a isprăvi. – 2. (refl.) A se termina, a lua sfîrşit. – 3. (refl.) A se prăpădi, a muri. – var. săvîrşi. Megl. sfăşǫs. sl. sŭvrušiti (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 449). – Der. sfîrşenie, s.f. (înv., terminare, moarte); sfîrşală, s.f. (slăbiciune, leşin, terminat, isprăvit; s.n., final, moarte); nesfîrşit, adj. (infinit); săvîrşitor, adj. (înfăptuitor, făuritor); desăvîrşi, vb. (a isprăvi; a finisa; a perfecţiona); desăvîrşit, adj. (perfect, exact).

Trimis de blaurb, 10.12.2008. Sursa: DER